sâmbătă, 1 octombrie 2011

Ganduri...


Viata ne scoate in cale tot felul de oameni ce ne influenteaza intr-o masura mai mare sau mai mica cursul existentei si lasa amprente asupra personalitatii noastre. Ne intrebam de multe ori de ce a trebuit sa trecem prin anumite experiente neplacute, cu ce am gresit sau unde anume am gresit... De fapt, noi nu am gresit, ci doar am luat la momentul respectiv o decizie care atunci parea a fi buna.
Sursa: descarcarielectrice.blogspot.com
Si uneori intalnim persoane ce ne uimesc, oameni pe care nu ne-am fi asteptam sa-i cunoastem vreodata si, insinuos, rasare in minte intrebarea: De ce acum? Pana la urma, poate nimic nu-i intamplator pe lumea asta, poate ca orice intamplare are rostul sau, chiar daca noi nu-l vedem. Ori poate ne place doar sa ne amagim... insa, ce-ar fi lumea asta fara vise, fara sperante si fara zambete? Cum ar fi daca seara, cand am merge la culcare, nu am avea pentru ce sa zambim sau la ce visa? Pe cat de trista ar fi viata astfel, pe atat de exploziv de frumoasa poate deveni atunci cand intalnesti pe cineva atat de special incat sa realizezi cat de goala a fost existenta ta de pana atunci... si-n acest caz, desi esti constient de lucrul minunat care ti se intampla si pe care-l traiesti, totusi ti-e teama de fericirea pe care ti-o da plenitudinea sentimentului de iubire. Este o teama ce se iveste probabil din constientizarea faptului ca ai nevoie de celalalt, ca ai pierdut controlul asupra ta si ca pentru a te simti implinit e imperios necesara prezenta celuilalt in viata ta...