Singur/ă de sărbători?

 

Nu te lăsa niciodată copleșit/ă de singurătate! De fapt, ar trebui să te bucuri de momentele astea, să îți oferi prilejul de a te răsfăța, de a face lucruri mereu amânate, de a medita asupra a ceea ce este prioritar în viața ta, asupra proiectelor și-a dorințelor tale...

Crăciunul, noaptea dintre ani sau alte asemenea sărbători nu reprezintă până la urmă decât niște zile cărora noi le acordăm o importanță mai aparte. Dacă ar fi să alegi între a petrece aceste zile alături de cineva care nu îți (mai) este drag, cu o persoană care a însemnat pentru tine mai mult în trecut decât în prezent sau singur/ă, ce ai face? Cu siguranță mulți dintre voi ar opta pentru prima varianta din dorința de a  împărtăși cu cineva atmosfera acestor zile, chiar dacă ar simți adesea, în adâncul sufletului, senzația de fals, de gol și de lipsă... Până la urmă și-n această formulă riști să te simți singur/ă. Nu e de condamnat alegerea, pentru că singurătatea poate fi amenințătoare, poate naște monștri, pornind de la un banal gând deprimant...

Dacă alegi varianta a doua trebuie să fii sigur/ă că vei face față situației. Mult din ce transmite mass-media în perioade din acestea induce ideea de cuplu, așa că e bine să te gândești din timp cum vei reacționa, ce vei face. O soluție la îndemână ar fi să te afli alături de părinți, să te implici în activitățile lor, să citești ceva ce îți place ori să urmărești filme/emisiuni preferate. Poți profita de ocazia asta să-ți faci ordine în lucruri, să arunci din obiectele nefolositoare ori care încă te leagă de cineva din trecut, să îți faci o listă cu ceea ce îți dorești pentru viitor (poate chiar să-i scrii moșului, fără a te rușina de faptul că nu mai ești copil), să-ți cumperi ceva ce îți doreai, să te odihnești și să te relaxezi, știind că singura ta grijă este doar răsfățul propriei persoane... Pentru a savura aceste clipe trebuie să îndepărtezi toate gândurile care te-ar putea distrage de la a-ți oferi această bucurie. Dacă vrei să emani căldură și energie pozitivă în jurul tău ai nevoie să te simți confortabil în pielea ta, mulțumit/ă de sine și plin/ă de încredere în ceea ce poți realiza. Pare greu? Gândește-te la omidă și la transformarea uluitoare a acesteia după stadiul de nimfă în fluturele cu aripi colorate...  De ce să îți refuzi metamorfoza?

Nu te teme de nou, de schimbare sau de o perioadă de singurătate! Ca să știi dacă un lucru e bun ori rău, dacă ți se potrivește sau nu, trebuie să-l încerci mai întâi. Oricum ar veni ele, sărbătorile sunt în primul rând un prilej de a ne destinde, așa că ar trebui să profităm din plin de acest lucru. Sărbători fericite!

Ganduri...

Viata ne scoate in cale tot felul de oameni ce ne influenteaza intr-o masura mai mare sau mai mica cursul existentei si lasa amprente asupra personalitatii noastre. Ne intrebam de multe ori de ce a trebuit sa trecem prin anumite experiente neplacute, cu ce am gresit sau unde anume am gresit... De fapt, noi nu am gresit, ci doar am luat la momentul respectiv o decizie care atunci parea a fi buna.

Sursa: descarcarielectrice.blogspot.com

Si uneori intalnim persoane ce ne uimesc, oameni pe care nu ne-am fi asteptam sa-i cunoastem vreodata si, insinuos, rasare in minte intrebarea: De ce acum? Pana la urma, poate nimic nu-i intamplator pe lumea asta, poate ca orice intamplare are rostul sau, chiar daca noi nu-l vedem. Ori poate ne place doar sa ne amagim... insa, ce-ar fi lumea asta fara vise, fara sperante si fara zambete? Cum ar fi daca seara, cand am merge la culcare, nu am avea pentru ce sa zambim sau la ce visa? Pe cat de trista ar fi viata astfel, pe atat de exploziv de frumoasa poate deveni atunci cand intalnesti pe cineva atat de special incat sa realizezi cat de goala a fost existenta ta de pana atunci... si-n acest caz, desi esti constient de lucrul minunat care ti se intampla si pe care-l traiesti, totusi ti-e teama de fericirea pe care ti-o da plenitudinea sentimentului de iubire. Este o teama ce se iveste probabil din constientizarea faptului ca ai nevoie de celalalt, ca ai pierdut controlul asupra ta si ca pentru a te simti implinit e imperios necesara prezenta celuilalt in viata ta...

Dincolo de vis

Cu toții visăm... Luăm noaptea în pat, alături de noi griji, gânduri, speranțe și chipuri... Și-atât sunt de intense aceste lucruri ce ne preocupă, încât ne urmăresc uneori și-n vis... și dincolo de vis.

Și uneori visez, ca voi toți...  Un zâmbet, un sărut, vorbe tandre… o îmbrațișare caldă, o strângere de mână și-apoi… totul se topește în lumina zorilor. Întind mâna să prind clipa, să păstrez încă vie dulcea senzație de ireal… Nu reușesc, dar percepția atât de reală în lumea viselor încălzește sufletul în continuare. Mă ridic somnoroasă și îndepărtez ușor draperia de la fereastră și-n casă păstrunde prima rază de soare…

Bună dimineața!   

Despre relații

De câte ori nu vi s-a întâmplat să cunoașteți o persoană și să simțiți că alături de ea și-n brațele ei vă simțiți ca acasă? Că ați găsit ceea ce vă doreați? Însă după un început frumos – cum sunt, de altfel începuturile în aproape toate relațiile – descoperi încet-încet că celălalt nu e chiar așa cum părea la început, că nu aveți obiective comune și că, în linii mari, totul se reduce la a conviețui.

Discrepanța dintre felul de a fi al partenerului la început și modul în care se comportă ulterior în cadrul relației e dată de faptul că fiecare caută să-l impresioneze pe celălalt, să-i arate o față pe care crede că celălalt și-ar dori să o vadă la sine. Dar această aparență/mască (poate doar a unuia sau chiar a ambilor parteneri) cade după o perioadă, mai exact după ce protagoniștii au o oarecare certitudine în privința sentimentelor pe care le au unul pentru celălalt (sau cred că o au).

Sursa: www.babyboomercaretaker.com

Pentru ca o relație să reziste e necesar să existe un echilibru între ceea ce oferă și primește fiecare dintre cei doi. De multe ori, balanța se înclină mai mereu în favoarea unuia și atunci vina se împarte, căci unul e egoist și celălalt acceptă situația, sperând că se va schimba ceva în viitor. Ca să faci o relație să meargă trebuie să știi de la bun început ce așteptări ai de la iubitul tău, ce defecte i-ai putea tolera și dacă sunteți dispuși să faceți compromisuri; până la urmă la asta se rezumă... un lung șir de concesii care poate să vă mulțumească pe amândoi.

Lucrurile ar fi mult mai simple dacă oamenii ar renunța la dorința de a impresiona și s-ar prezenta exact așa cum sunt în viața de zi cu zi, cu calități și defecte, cu aspirații și fantezii. Comunicarea are, de asemenea, un rol esențial în trăinicia unui cuplu. Doar discutând despre problemele apărute și căutând împreună soluții, implicându-se în egală măsură, partenerii vor putea dezvolta o relație frumoasă, bazată pe dragoste, sinceritate și respect reciproc.

De altfel, și o viziune bună, optimistă, asupra lumii și asupra noastră, a vieții în general, atrage norocul și poate puțina magie de care avem nevoie pentru ca viețile noastre să nu ne pară la un moment dat serbede...

Mi-e dor...

Abia m-am despartit de valurile marii si deja tanjesc nebuneste dupa sarutarea lor... Iubesc enorm senzatia pe care mi-o inspira intinderea nesfarsita de apa, cu sclipirile ei aurii sub soarele diminetii ori cele rosiatice sub razele apusului de soare. Imi place gustul sarat care-mi ramane pe buze dupa ce ma racoresc inotand in apele ei sarate; imi plac scoicile cu feluritele lor forme si culori, meduzele lipicioase si mormolocii cat gamalia acului; imi place sa ma plimb seara pe ponton, sa privesc luna ce se scalda in unde si sa ascult cum valurile se izbesc de pietre; imi place forfota din statiuni si muzica care te indeamna la distractie pana in zori; imi place romantismul pe care mi-l inspira mereu marea si de care ajung sa ma imbolnavesc... uneori...

Si mi-e dor... Mi-e dor de tine, straine, si de atingerea ta... Mi-e dor sa ne plimbam tinandu-ne de mana sau pe dupa mijloc, fara griji si fara planuri, pe strazile inguste, de parca tot ce conteaza e doar clipa prezenta care va ramane undeva inghetata, inchisa in cutia de amintiri, de unde va hrani sufletul in clipele grele... Mi-e dor sa ma tii in brate si sa ma invarti, sa simt ca ametesc si ca ma topesc toata in bratele tale... sa dansam... si corpul meu sa vibreze de apropierea trupui tau cald... sa ne privim si ochii sa spuna mai mult decat o pot face vorbele...  sa ma saruti si nimic in jur sa nu mai conteze in afara de realitatea de necontestat a existentei tale... sa simt cum alunec usor spre locul in care ratiunea se pierde si tot ce ramane e dorinta de-a ne contopi trupurile in placere... o placere atat de intensa incat ajung aproape de pragul in care simt ca-mi pierd cunostiinta, ca mor si invii... mai puternica, mai frumoasa, mai pasionala, asa cum niciodata n-am banuit ca pot fi...

Si tu canti in timp ce ne plimbam... rasaritul e aproape si, de data asta, e echivalent cu trezirea din cel mai frumos vis avut vreodata... 

Mi-e dor si doare...

     Formatia "PRICHINDEII SALTARETI", pregatita de doamna educatoare Iordache Paraschiva, a ocupat si anul acesta locul I la concursurile locale din Barlad si Vaslui - "Ritmurile tineretii".

Formatia "MUGURASII", gradinita Ivesti

         Prescolarii - grupa pregatitoare, pregatiti de doamna educatoare Iordache Paraschiva, au participat la concursul "Ritmurile tineretii", atat cel din Barlad cat si cel din Vaslui, ambele organizate in luna mai a acestui an, la care au obtinut un binemeritat loc I.

Ghiță și colții săi

Puișorii de Paște

      S-a încălzit, în sfârșit, și primii puișori de anul acesta au ieșit din găoace.

Sunt pufoși, drăgălași și foarte mâncăcioși ...
Desertul lor preferat sunt râmele. Toți devin atleți de performanță când e vorba să pună ciocul pe-o bucățică de râmă. Competiția e acerbă. Priviți!

Așteptând iepurașul ...

       Sunt cuminte, m-am pregătit de somn și aștept iepurașul ...

Somn usor! Voi visa la iepuraș!

Pe unde o fi umblând iepurașul? Nu se vede pe nicăieri ...



Cred că mi-a venit o idee ...

Dacă nu vine iepurașul la mine, mă duc eu la el ... și-atunci, vede el!

Să-l mai prind eu că întârzie pe viitor!

Recenzie - Ferma Animalelor

 

Publicata in 1945 si tradusa in peste 70 de tari, Ferma Animalelor este poate cea mai cunoscuta satira politica a secolului XX. Se remarca inca de la inceput dubla ei functionalitate: o carte destinata adultilor, cat si copiilor, personajele ce populeaza opera fiind animale si pasari, ce au personalitati proprii si interactioneaza intr-un mod perfect uman. Astfel, desi poate nu au citit cartea, multi isi amintesc desenul animat realizat dupa opera lui George Orwell si sentimentele pe care le-au incercat urmarind evolutia personajelor.

Animalele de la ferma „Conacul” isi dau intalnire in hambarul cel mare pentru a asculta un comunicat al batranului Senior, un porc ce impunea respect, dupa ce proprietarul, domnul Jones, se retrasese in dormitor. Seniorul le inoculeaza ideea ca omul este dusmanul animalelor, acesta profitand de pe urma acestora, fara a le da o rasplata pe masura, indemnand la revolutie. Trei nopti mai tarziu, Seniorul muri si datoria de-a educa si organiza cazu in seama porcilor, considerati a fi cele mai inteligente animale. Dintre acestia se remarcau Napoleon, Snowball si Squealer care elaborara si un sistem de gandire numit Animalism.

Foto: weeseeyou.com

Revolta are ale loc pe neasteptate, cand nimeni nu se astepta si omul este inlaturat. Porcii, care invatasera sa scrie si sa citeasca dintr-o carte veche ce apartinuse copiilor domnlui Jones, schimba numele gospodariei in Ferma Animalelor. Principiile Animalismului sunt reduse la sapte percepte, formulate pe intelesul tuturor ce prevedeau egalitatea intre animale si respingerea obiceiurilor omului. Munca la ferma ridica probleme animalelor, insa inteligenta porcilor si puterea cailor le rezolva. Animalele erau fericite si, cu cateva exceptii, fiecare isi aducea contributia la bunul mers al lucrurilor la ferma. Duminica era zi de odihna, ocazie cu care se arbora un drapel verde pe care erau vopsite cu alb o copita si un corn. Steagul era totodata si semnalul de adunare la sedinte, in cadrul carora se planifica munca pentru saptamana viitoare. Dintre initiativele lui Snowball, cursurile de alfabetizare avura un succes mai deosebit, cainii reusind sa citeasca destul de bine, capra Muriel ceva mai bine decat ei, iar magarul Benjamin la fel de bine ca orice porc, insa alte animale s-au dovedit incapabile de-a invata vreo litera macar, astfel incat Snowball reduce cele sapte percepte la o singura lozina: „Patru picioare bine, doua picioare rau”. Napoleon considera insa mai importanta educatia tinerilor decat cea a adultilor si atunci cand Jessie si Bluebell fata in total noua catei voinici, acesta ii izoleaza de mamele lor, spunand ca-si asuma el educatia acestora.

Foto: weeseeyou.com

Pana la sfarsitul verii, stirile despre Ferma Animalelor circulau in jumatate de tara iar domnul Jones se plangea oricui dorea sa-l asculte. Pe la inceputul lui octombrie, acesta incerca sa recucereasca ferma impreuna cu oamenii sai si inca sase ajutoare, insa Snowball, care se astepta la acest lucru, avea deja un plan pus la punct. Animalele reusesc sa-i alunge, iar Snowball si Boxer oferira adevarate spectacole de eroism. Odata cu venirea iernii, Mollie ii parasi pentru munca in folosul unui om ce-o ademenise cu mangaieri si bacatele de zahar. Divergentele dintre Napoleon si Snowball se intensificara, mai ales in legatura cu moara de vant ce trebuia sa asigure fermei lumina electrica, plan cu care Napoleon nu era de acord. In urma acestei neintelegeri, Snowball este alungat de la ferma de catre cainii crescuti de Napoleon.

Viata la ferma se schimba in urma acestui eveniment: dezbaterile luara sfarsit, hotararile erau luate de porci si comunicate apoi celorlalti iar eventualii nemultumiti erau adusi la tacere de maraitul fioros al cainilor. Napoleon hotari si ridicarea morii de vant, la care animalele munceau din greu, treburile dificile fiind de nerealizat fara participarea lui Boxer. Treptat, porcii se mutara in casa si incepura sa faca comert cu oamenii, iar cand constructia morii fu sabotata, invinuitul nu fu altul decat Snowball. Munca la moara de vant fu reluata si iarna fu aspra pentru animale, care se confruntara cu lipsa de hrana. Pentru orice neregula de la ferma era invariabil invinuit Snowball. Apoi aparu zvonul ca acesta avea adepti printre animalele de la ferma. Urmatorul eveniment fu marturisirea fortata a celor patru porci ce-si aratasera nemultumirea dupa alungarea lui Snoawball si sacrificarea acestora, urmata de alte marturisiri si ucideri. Rand pe rand, cele sapte percepte fura completate, facand astfel scuzabile actiuni ale porcilor precum dormitul in paturi, consumul de alcool sau crimele.

Un episod tragic e reprezentat de accidentul suferit de Boxer in urma caruia este luat de un camion – pentru a fi dus la spital, dupa spusele porcilor, in realitate insa e trimis la moarte, masina apartinand unui macelar. Singurul care descifreaza inscriptia de pe camion si-si da seama de cruntul adevar este Benjamin.

Oile care invatasera pe de rost si repetau fara ragaz lozina: „Patru picioare bine, doua picioare rau”, fura instruite in secret sa behaie: „Patru picioare bine, două picioare mai bine!”, din momentul in care porcii incepura a merge in doua picioare.

Punctul culminant, o subtila ironie la adresa regimului comunist, poate fi inteles fie si numai raportindu-ne la ultima regula care mai ramane, intr-un final, inscrisa pe hambar, cele sapte percepte fiind inlocuite cu unul singur: „TOATE ANIMALELE SUNT EGALE DAR UNELE ANIMALE SUNT MAI EGALE DECAT ALTELE”.

Ferma Animalelor poate fi considerata o pseudo-cronica a regimului comunist inca inainte de moartea lui Stalin, in 1953, in aceasta alegorie putand fi identificati comunisti celebri precum Lenin - intruchipat de Batranul Senoir, Stalin de Napoleon, iar Trotki de Snowball.

Căsătorie sau concubinaj?

Concubinajul nu mai este incriminat în societatea de astăzi, ci chiar devine o alternativă a căsătoriei. Multe cupluri preferă să trăiască astfel pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp. Dacă în faza de început e un fel de „căsătorie de probă”, pe parcurs devine pur și simplu un mod de viață în doi.

Motivele care-i determină pe oameni să trăiască în concubinaj sunt diverse: vârsta – prea fragedă sau prea înaintată pentru a se căsători; unul dintre parteneri a mai fost căsătorit; dorința de a se cunoște mai bine înainte de-a face pasul decisiv; iluzia libertății (dacă nu merge, „îți iei jucăriile și pleci”); implicarea familiei, rudelor, ș.a. De cealaltă parte, căsătoria semnifică, de regulă, pasul spre maturizare și spre responsabilizare. Vine cu atâția ani de tradiție, cu obiceiuri cărora ți-e greu să le spui nu (rochia de mireasă, verighetele, cununia religioasă ș.a), cu perspectiva unui alt statut în societate ... Cam greu de concurat, nu?

Din păcate, nu dragostea mai este astăzi motorul ce determină doi oameni să se căsătorească, mai ales după ce aceștia trec prin concubinaj. Motivele ce-i determină să ajungă totuși în fața altarului sunt mai mult decât lumești: dorința de-a face un credit pentru o casă, intenția de-a emigra (țările vizate facilitând accesul celor căsătoriți), vârsta - faptul că au trecut de 30 de ani și-și doresc copiii, dar și teama de singurătate.

Însă, dacă într-un concubinaj lucrurile par totuși (și chiar sunt) mai simple, ce te faci când, uneori chiar și după câteva luni de la căsătorie, realizezi că nu-l mai cunoști pe cel de lângă tine (atât de mult să i se schimbe atitudinea) sau întrebându-te ce cauți tu în căsnicia aia. Și-atunci, dacă tentativele de comunicare eșuează, urmează relații extraconjugale sau/și plimbări pe la tribunal (pentru divorț și partaj).

Căsătoria și concubinajul au fiecare avantaje și dezavantaje, depinde de ceea ce-și dorește fiecare persoană. Libertatea oferită de concubinaj poate fi văzută ca un avantaj de unii și ca un dezavantaj de alții, pe când stabilitatea dată de căsătorie e simțită fie ca o „privare de libertate”, fie drept o binecuvântare. Voi ce alegeți?

16 motive pentru care e bine să fii femeie

De multe ori ni se pare nedrept că suntem femei, mai ales când treburile gospodărești cad în sarcina noastră și par să nu se mai termine ... sau când ne aflăm pe masa de nașteri încercate de dureri cumplite ... sau când avem impresia că vocea noastră nu contează ... și-atunci e bine să ne amintim de ce, totuși, E BINE SĂ FII FEMEIE!
- pentru că noi trăim mai mult decât bărbații;
- pentru că nu trebuie să facem noi primul pas;
- pentru că putem simula orgasmul;
- pentru că beneficiem de intrare liberă și băuturi gratis în cluburi;
- pentru că putem face pe neajutoratele pentru a prinde un bărbat în plasă;
- pentru că nu trebuie să ne temem de calviție;
- pentru că un zâmbet și-o fluturare de gene sau de păr ne netezește calea în lumea bărbaților;
- pentru că putem masca imperfecțiunile pielii cu ajutorul fardurilor;
- pentru că putem face mai multe lucruri deodată;
- pentru că în capul nostru este loc și pentru altceva în afară de sex, fotbal și mașini;
- pentru că putem trece mai ușor peste probleme, mâncând dulciuri sau dând iama prin magazine;

- pentru că știm mereu care pahar e al nostru, după urma de ruj;
- pentru că suntem suficient de istețe să întrebăm atunci când ne rătăcim;
- pentru că nu se cunoaște când suntem excitate;
- pentru că nu se vede dacă am uitat să ne radem;
- pentru că aflăm înaintea partenerului că vom avea un copil și vom ști sigur că e al nostru.

Singurătatea și site-urile de socializare

          În ciuda dezvoltării tehnologice și a diversificării mijloacelor de comunicare, omul modern suferă de singurătate și stres, aflându-se mereu sub presiunea timpului, parcă din ce în ce mai necruțător. Nu mai are timp de ieșiri în oraș (uneori nici bani), iar când o face totuși e fie tot în interes de serviciu, fie e mereu cu ochii pe ceas. Din dorința de a-și face o carieră, de a se întreține prin mijloace proprii, viața personală trece, în multe cazuri, pe locul secund. Ziua se încheie cu o felie de pizza în fața calculatorului și cu priviri iscoditoare prin lista de messenger, mirându-te de unde cunoști persoanele aflate în lista ta de „prieteni”.

        Simți nevoia unei conversații care să te provoace și să te relaxeze în același timp, de preferință cu cineva de sex opus, dar unde să cunoști astfel de persoane? Site-urile de socializare sunt o variantă de a cunoaște și alți oameni, însă trebuie să te înarmezi cu multă răbdare, calm, perseverență și, mai presus de toate, trebuie să știi exact ce cauți. În caz contrar, poți renunța dinainte de a te înregistra pentru că va fi doar timp pierdut.

         Site-ul la modă acum e Facebook. Aproape toată lumea are cont pe acest site. În lista de prieteni nu am decât persoane cunoscute și intru cam de 2 -3 ori pe săptămână să văd ce noutăți mai sunt. Un fel de messenger pentru Facebook (deși acesta are și chat propriu) este Badoo. Mi se pare destul de interesant și merge destul de bine. În schimb, căutarea avansată nu include și posibilitatea găsirii unui anume utilizator, pe care să-l cauți fie după username, fie după un id de mess. Mai vechiul Neogen nu a introdus prea multe lucruri noi, în afară de posibilitatea unei convorbiri video pe chatul lor care merge destul de greu, de altfel. Mai inventivi, cei de la sentimente.ro (pe lângă SentiMess) au venit cu ideea legării de prietenii prin intermediul cafenelelor virtuale, comunitatea „Caut partener de vacanță”, concursuri, precum și posibilitatea participării la emisiunea „Perechea Potrivită” la TVR1, prin înscrierea la perecheapotrivita.sentimente.ro. În prima săptămână a emisiunii "Perechea potrivită" de la TVR 1, doi dintre concurenţi - Adriana şi Eugen, ce au decis că merită să dea o şansă relaţiei lor, au plecat în weekend la munte, la pensiunea Casa Bunicii, din Predeal.

      Acestea sunt site-urile de socializare „testate” de mine și pe care le recomand, în special pe cel din urmă, datorită căruia mi-am cunoscut partenerul. Așa că, nu lăsați singurătatea și depresia să pună stăpânire pe voi! Rezervați-vă timp și pentru răsfățul propriu, iar pentru cei care sunt în căutarea unui partener, în special doamnelor, le recomand să vizioneze filmul „Married in a Year”. E chiar instructiv!

Ce-mi place și ce nu-mi place la sărbătoarea Paștelui

Pe parcursul unui an calendaristic sunt două mari sărbători: Paștele și Crăciunul. Personal, o prefer pe cea din urmă pentru că simbolizează un eveniment fericit – nașterea Domnului Iisus Hristos. E adevărat că și Paștele are partea sa de bucurie, și anume Învierea Domnului, însă vine după suferințele cumplite pe care a trebuit să le îndure Iisus, ceea ce face – din punctul meu de vedere – să fie mai mult un moment de meditație asupra (valorilor) vieții și mai puțin un moment de veselie.

Copil fiind, eram fascinată de noaptea de Înviere. Mi se părea extraordinar felul în care se vedeau biserica și cimitirul, luminate de mii de lumânări. Mai apoi am însoțit-o pe bunica la acest eveniment și mi-a plăcut la fel de mult, cu excepția faptului că trebuia să port batic pe cap, lucru pe care mereu l-am urât. Pe lângă asta, exista mereu pericolul să îți atingă altcineva părul sau hainele cu ceară sau chiar cu flacăra lumânării. În interiorul bisericii se întâmpla să-mi vină rău de multe ori din cauza fumului de la lumânări, așa că preferam să ascult slujba din curtea bisericii. Momentul preferat era atunci când părintele ieșea afară din altar sau din biserică și invita credincioșii să ia lumină, însă și atunci era înțelept să păstrez o oarecare distanță, căci mereu se găseau persoane dornice să-și aprindă lumânările direct de la lumânarea preotului, lucru ce ducea chiar la dezechilibrarea acestuia uneori. Astfel, parcă mai plăcute erau Deniile, pentru că biserica nu era la fel de aglomerată.

Foto: www.descopera.ro

De asemenea, îmi amintesc că obișnuiam să ținem o bună parte din post. Nu era foarte greu pentru că ne plăceau foarte mult atât cartofii prăjiți, cât și mâncarea de fasole. Varza nu avea prea mare trecere, însă măslinele mi se păreau absolut delicioase. La biserică, de regulă înainte de săptămâna patimilor, preotul făcea Mărturisirea și Împărtășirea credincioșilor. Atât de fascinante mi se păreau aceste lucruri, încât mă jucam acasă cu fratele meu de-a „spovedania” (eu eram preotul și el credinciosul). La Spovedanie participau adulții, copiii fiind considerați a fi fără păcate. Abia prin clasa a VII-a sau a VIII-a preotul ne-a primit la „spovedit”, și, spre rușinea mea, mărturisesc că a fost prima și ultima dată. Recunosc, am fost cam dezamăgită. Preotul mi-a vorbit despre faptul că va trebui să învăț să calc cămăși, să fac nod la cravată și chestii din astea, din care eu am înțeles că scopul vieții unei femei e să aibă grijă de bărbatul ei. Mi s-a părut cam incorect punctul său de vedere, pentru că n-a zis nimic de faptul că această grijă ar fi bine să fie reciprocă, așa că ... nu m-a mai văzut la „mărturisit”.

Îmi place să vopsesc ouăle, dar nu-mi place să le mănânc, cum, de altfel, îmi place grozav aroma cozonacului proaspăt făcut în casă, dar cozonacul rece nu-mi mai place la fel de mult, iar cel cumpărat aproape deloc. De altfel, nici cozonac de la alte femei din sat nu mănânc, mai ales după ce am aflat că unele din ele îl „condimentează” cu vopsea galbenă (Galos), pentru ceva mai multă culoare. După carnea de miel nu mă înnebunesc foarte tare. Dacă este, bine, dacă nu, la fel de bine. Cea de pasăre îmi place cel mai mult, în special în răcituri și borș, dar și pe grătar. Dar partea cea mai frumoasă e că ne adunăm cu toții acasă, cu chef de distracție, umplând curtea părinților de râsete, voie bună și miros de grătar.

Ouă de Paște vopsite natural

      Una dintre activitățile mele preferate în preajma sărbătorii de Paște a fost mereu vopsitul ouălor. Prima etapa consta în alegerea celor mai frumoase ouă, spălarea lor, după care le lăsam pe prispă, să se usuce în voie, pe un prosop. Un amănunt foarte important - niciodată n-am vopsit decât ouă de țară! Nici n-aș încerca vreodată să vopsesc ouă etichetate; nu-mi plac deloc cum arată acestea vopsite.

      Următorul pas e plimbarea prin grădină și alegerea frunzulițelor/florilor chiar (de păpădie sau de pomi) care ar putea servi drept model pentru ouă. Mai folosesc și coji de ouă, dacă am la îndemână. Apoi învelesc, pe rând, ouăle în ciorapi vechi sau în tifon, nu înainte de a le atașa fiecăruia câte o frunzuliță/floricică sau coji de ouă. Ciorapul trebuie să fie bine întins în jurul fiecărui ou și legat cu ață pentru ca frunza ce servește drept model să nu se deplaseze de la locul ei.  Spațiul acoperit de frunză trebuie să rămână alb după ce oul este vopsit.

  În etapa următoare, ouăle astfel "aranjate" sunt introduse într-o oală cu apă în care se adaugă coji de ceapă și un pahar mare de vin roșu. Se pune oala la fiert și-n câteva minute vom observa cum apa se colorează în nuanțe de roșu; cu ajutorul unei linguri de lemn întoarcem ouăle în oală (pentru a fi vopsite uniform) și observăm când acestea au dobândit nuanța dorită de noi.  În final, le scoatem într-un vas cu apă rece, îndepărtăm materialul textil, precum și cel biologic, le ștergem cu-n prosop uscat și le ungem cu puțină untură pentru a le da strălucire.  

     Dacă vreți să colorați ouăle și-n alte culori decât roșu, se pot folosi doar coji de ceapă ori coji de portocale pentru galben sau portocaliu (diferența e dată de cantitatea pusă) și frunze de nuc pentru maro. N-am încercat să obțin alte culori până acum; poate anul acesta e momentul pentru a încerca și nuanțe de mov și albastru pentru ouăle de Paște.

Micky, o vedeta adevarata

Cel mai bun dansator din toate timpurile!

                            click here for full video       The best funny dancer ever!

Kitten and its bone

Look what a normal horse can do!

How to catch the mouse on the desktop or knowing the world through the eyes of Micky

Randuri pentru o prietena

Shakespeare considera ca “un prieten este cineva care te cunoaste asa cum esti, intelege ce ai fost, accepta ce ai devenit si, cu blandete, te lasa sa cresti in continuare.” Insa un prieten de acest fel nu se gaseste chiar pe toate drumurile. Un astfel de prieten e ceva rar si extrem de valoros si care, daca ai norocul sa-l castigi, trebuie sa stii sa-l pastrezi si sa-l pretuiesti.

Anul trecut am pierdut un astfel de prieten. A trecut pragul in lumea de dincolo, in lumea spiritelor, un loc probabil mai bun decat lumea noastra materiala in care mereu alergam dupa ceva si-n care timpul acordat celor dragi – pentru a-i asculta, pentru a-i ajuta, pentru a le fi alaturi – e din ce in ce mai limitat. Imi lipseste mult. Trec deseori pe sub ferestrele apartamentului unde-a locuit atatia ani si parca ma astept sa-i vad chipul in dosul perdelelor de la bucatarie, sa le dea grabita la o parte, sa-mi zambeasca si sa-mi strige: “Ce faci, fata scumpa? Hai la o cafea!”

Mi-a fost colega de munca, vecina si prietena timp de 8 ani. Fiind de varsta fiicelor sale, multe persoane aveau impresia ca suntem mama si fiica atunci cand ne vedeau pe strada mergand alaturi. Era foarte mandra de fetele sale de care imi povestea mereu. Cel mai adesea imi vorbea de fiica mai mica careia ii simtea cel mai acut lipsa, aceasta locuind in afara granitelor tarii. Se bucura de fiecare realizare a lor, iar cand aveau vreo problema facea tot ce-i statea in puteri pentru a le ajuta.

Insa la fel de privilegiata ma simteam si eu. Gaseam intotdeauna la ea o vorba inteleapta, un umar pe care sa plang daca aveam nevoie, o ureche care sa ma asculte pur si simplu sau cuvinte de incurajare. Chiar si atunci cand ma aflam in impas financiar gasea o cale sa ma ajute.

Ii placea in mod special placinta mea cu branza. 

Sursa: http://www.flickr.com

Draga prietena, n-am inteles nicidecum de ce viata te-a supus la atatea incercari, de ce-a trebuit sa suferi in urma unei boli atat de necrutatoare si nici de ce Dumnezeu te-a chemat atat de devreme la el. Insa vreau sa stii ca nu te-am uitat, ca ma gandesc adesea la tine si ca mi-e dor ... Mi-e dor de tine asa cum te-am cunoscut: optimista, in pofida greutatilor, zambitoare si plina de pofta de viata …

Vrei sa ne jucam?

E stiut faptul ca atractia sexuala dintre partenerii unui cuplu scade dupa o anumita perioada. De ce? Cercetatorii stiu raspunsul. Ei au gasit hormonii responsabili pentru trecerea de la „marea pasiune” la „iubirea stabila”, astfel ca atractia sexuala dintre parteneri poate tine doi ani. Psihologii considera ca acest proces este perfect normal si ca nu trebuie perceput ca fiind ceva negativ. Insa cum reaprinzi flacara pasiunii? Cum poti condimenta viata sexuala pentru a evita rutina, plictiseala si orientarea ta sau a partenerului catre alte surse de placere? Solutii sunt destule, ramane doar sa alegeti varianta care vi se potriveste cel mai bine. De preferat e ca relatia voastra sa fie bazata pe incredere si comunicare, sa aveti curajul de-a va recunoaste fanteziile, sa discutati despre ele si sa fiti capabili de a introduce noutatea si spontaneitatea in viata de cuplu.

Printre cele mai facile moduri de a-ti „condimenta” viata sexuala se numara: masaj cu ulei afrodisiac, inventarea unor scenarii fanteziste sexy si comunicarea acestora la telefon, prin biletele plasate in buzunarele partenerului sau printr-un mesaj pe e-mail, schimbarea pozitiilor in care faceti dragoste, vizionarea unor filme pentru adulti, utilizarea unor jucarii erotice,  folosirea unui lubrifiant pentru intensificarea placerii in pat si multe altele. Cu cat suntem mai inventivi, cu atat satisfactia e mai mare.

Sursa: http://men.rol.ro

Condimentarea vietii sexuale poate imbraca insa si alte forme. Spre exemplu, va puteti provoca partenerul la „joaca”. Ce intrebare nevinovata pare la prima vedere: Vrei sa ne jucam? Dar daca intrebarea este adresata de un membru al unui cuplu celuilalt, insotita de o privire plina de semnificatii? In acest context dispare orice urma de naivitate, copilarie si inocenta. Intrebarea e o invitatie la placere, la experiente inedite, intr-un cuvant poate fi o invitatie la swinging sau esanjism. Termenul presupune schimb intre partenerii a doua cupluri. Swinging-ul implica sex social distractiv, fiind privit ca o modalitate de imbunatatire a unei relatiei, nu ca un inlocuitor pentru o relatie distrusa. Swing-ul a devenit o activitate cu oportunitati egale in care atat barbatul cat si femeia se implica in gasirea de parteneri, fiecare bucurindu-se in mod egal de activitatea aleasa, viata de swinger aducand multa comunicare si deschidere intr-o relatie.
  Roxana Ionita, initiatoarea primului club de swing din Bucuresti, „Attraction Club”, explica pentru cititorii www.ziare.com ce este swing-ul: „Daca e sa dau o definitie personala a swing-ului, as spune ca swing-ul este cea mai morala alternativa la imoralitatea adulterului. Pentru doi parteneri casatoriti sau nu, care sunt impreuna de mai mult timp si intre care monotonia apare inevitabil odata cu trecerea timpului, swing-ul este o solutie cat se poate de rationala, pragmatica si morala de a stimula viata sexuala de cuplu si de a preveni tentatia fata de adulter.
  Pentru un cuplu swingers, swing-ul este strict o forma de divertisment, o distractie de cateva ore, care face posibila pentru ambii parteneri satisfacerea dorintelor si fanteziilor erotice, fara implicatii emotionale sau costuri deosebite."

Spre deosebire de esanjism, melanjismul nu merge pana la capat, rezumandu-se la mangaieri, flirturi, sarutari intime si jocuri erotice. Presupune trairea unor momente de fericire ce nu sunt rezultatul consumului de alcool sau de droguri, excluzand voyeurismul ori exhibitionismul si se bazeaza pe deschiderea fara tabuuri si obsesii, pe bucurie, frumusetea corpului si a decorurilor, pe respectul fata de celalalt partener.

Sursa: www.iammodern.com

Swing-ul poate imbraca mai multe forme, printre care bisexualitatea sau homosexualitatea (in special cea feminina), dogging-ul (sex in public, intr-un spatiu relativ limitat), hot wife (femeia, cu acordul sotului si chiar spre placerea acestuia, intretine relatii cu mai multi parteneri) etc.

Informatiile pe care le-am putut gasi pe aceasta tema sunt relativ putine. Am dat intamplator peste unul dintre termenii mai sus mentionati si-am fost curioasa sa vad ce inseamna. N-am putut scrie din experienta personala pentru ca imi lipseste acest gen de traire. Poate ca imi voi provoca si eu partenerul vreodata cu intrebarea: Vrei sa ne jucam?, tentandu-l cu o experienta inedita ... sau poate el va fi initiatorul ... cine stie?