Se afișează postările cu eticheta mare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta mare. Afișați toate postările

sâmbătă, 20 august 2011

Mi-e dor...



Abia m-am despartit de valurile marii si deja tanjesc nebuneste dupa sarutarea lor... Iubesc enorm senzatia pe care mi-o inspira intinderea nesfarsita de apa, cu sclipirile ei aurii sub soarele diminetii ori cele rosiatice sub razele apusului de soare. Imi place gustul sarat care-mi ramane pe buze dupa ce ma racoresc inotand in apele ei sarate; imi plac scoicile cu feluritele lor forme si culori, meduzele lipicioase si mormolocii cat gamalia acului; imi place sa ma plimb seara pe ponton, sa privesc luna ce se scalda in unde si sa ascult cum valurile se izbesc de pietre; imi place forfota din statiuni si muzica care te indeamna la distractie pana in zori; imi place romantismul pe care mi-l inspira mereu marea si de care ajung sa ma imbolnavesc... uneori...
Si mi-e dor... Mi-e dor de tine, straine, si de atingerea ta... Mi-e dor sa ne plimbam tinandu-ne de mana sau pe dupa mijloc, fara griji si fara planuri, pe strazile inguste, de parca tot ce conteaza e doar clipa prezenta care va ramane undeva inghetata, inchisa in cutia de amintiri, de unde va hrani sufletul in clipele grele... Mi-e dor sa ma tii in brate si sa ma invarti, sa simt ca ametesc si ca ma topesc toata in bratele tale... sa dansam... si corpul meu sa vibreze de apropierea trupui tau cald... sa ne privim si ochii sa spuna mai mult decat o pot face vorbele...  sa ma saruti si nimic in jur sa nu mai conteze in afara de realitatea de necontestat a existentei tale... sa simt cum alunec usor spre locul in care ratiunea se pierde si tot ce ramane e dorinta de-a ne contopi trupurile in placere... o placere atat de intensa incat ajung aproape de pragul in care simt ca-mi pierd cunostiinta, ca mor si invii... mai puternica, mai frumoasa, mai pasionala, asa cum niciodata n-am banuit ca pot fi...
Si tu canti in timp ce ne plimbam... rasaritul e aproape si, de data asta, e echivalent cu trezirea din cel mai frumos vis avut vreodata... 
Mi-e dor si doare...

vineri, 21 ianuarie 2011

Invitatia la vals


Autor: Mihail Drumes
            Titlu: Invitatia la vals



Cartea lui Mihail Drumes mi-a cazut in mana in primii ani de liceu si m-a impresionat profund. Este o poveste care te acapareaza si pe care n-o poti uita, indiferent de anii care trec de la ultima lectura.
Foarte bine scrisa, intr-un ritm antrenant, aduce in atentia cititorului o frumoasa poveste de dragoste, in care orgoliile protagonistilor joaca un rol important. Tudor, student la drept in Bucuresti, singur la parinti si destul de rasfatat, hotaraste sa o cucereasca pe Mihaela. Personajul seduce si umileste fetele cu o “mandrie tiranica”, neinvestind niciodata sentimente intr-o relatie, iar vecina sa, Mihaela, nu reprezinta pentru el decat o provocare, parand greu de cucerit.
Planul de seductie este grandios, agresiv si perseverent, cu un sarut furat si scrisori pline de cuvinte mari, in care tanarul nu crede. Reuseste in cele din urma  si ea se indragosteste de el. Desi il simte oarecum distant inca, ea spera ca va reusi sa-l faca sa devina al ei. Fata i se daruieste si cei doi isi fac unul altuia tot felul de surprize.  Cuplul intentioneaza sa plece intr-o excursie la munte, cu alti studenti, dar la Gara de Nord se urca in rapidul de Constanta ca sa vada marea. Indragostitii sunt exuberanti, rad in hohote, iar lumea pare a fi complicea lor. La mare are loc si prima lor cearta iar pentru a se impaca, el ii face o surpriza, o mica excursie la Constantinopol.
Desi la intoarcere realizeaza cat de mult se apropiasera, Tudor ramane fidel conceptiei sale de a rupe relatiile atunci cand se afla pe culme, inca netulburate de gelozie si plictiseala, astfel ca pune capat relatiei, printr-o scrisoare de adio. Mihaela nu reactioneaza asa cum se astepta el, pastrand tacerea, si Tudor ii mai trimite o scrisoare prin care o neaga pe prima, motivand ca fusese doar un test. Ea nu reactioneaza nici de data aceasta, singurul lucru la care va fi sensibila fiind lacrimile lui - atunci cand acesta decide sa o caute, dar si faptul ca era insarcinata.
Cei doi se casatoresc, insa casnicia lor se afla sub o tensiune ingrijoratoare, amplificata mai tarziu de pierderea sarcinii. Jignita de ingrozitoare despartire, ea are intentia de a-l insela si parasi pe sotul ei, insa are loc un accident de masina tocmai in momentul cand se intalnise cu eventualul amant. Tudor crede ca ea era deja amanta lui Nenisor, asa ca o paraseste si o obliga sa se casatoreasca cu amantul ei.
Dupa divort, el, el apare in postura unui inger pazitor si ocrotitor al familiei, aranjand ca fosta sotie si Nenisor sa locuiasca in fostul cuib al iubirii lor, iar Nenisor sa avanseze in functie. Apoi, se casatoreste cu Cici, prietena Mihaelei, pe care aceasta nu o suporta.
Mihaelei i se refuza dreptul la o existenta linistita, in conditiile in care el se preta la orice, doar ca ea sa il regrete cat mai mult. In cele din urma se va sinucide lasand in urma un singur bilet de adio lui Tudor, caruia ii explica tot ceea ce traise ea. Acesta realizeaza cat de mult o iubise si cat rau ii facuse. El fusese cel care o impinsese catre acest gest, desi nu-si imaginase ca o va aduce in aceasta situatie, astfel ca decide sa se sinucida la randul lui.
„Totul s-a sfarsit: nu-mi ramane decat sa ma sinucid.” – Cu aceste cuvinte incepe romanul al carui nume este inspirat de piesa lui Weber, „L'invitation à la valse”. Cartea reprezinta epistola lui Dor, biletul sau de adio, dupa sinuciderea lui Aimee.


sâmbătă, 8 ianuarie 2011

Cea mai romantica noapte




V-ati intrebat vreodata care a fost cel mai romantic moment din experienta voastra de viata? Sau care a fost intalnirea perfecta? Poate fiindca se apropie Ziua indragostitilor sau poate pentru ca tanjesc in perioada asta dupa anotimpul cald, s-a cernut zilele astea din valul de amintiri o intamplare de la malul marii.
Eram in Eforie Nord, prima oara la mare dupa multi ani, impreuna cu fratele meu si prietena sa, veniti in statiune doar pentru trei zile. Au fost trei zile pline, incarcate de activitate. Marea era calda, catifelata, si ne mangaia pielea ca o matase verde. Soarele ne usca apa de pe trupurile fierbinti pe care le pigmenta apoi in nuante aramii. Berea rece vanduta de comercianti la dozatoare ne alunga moleseala si ne racorea. Iar serile erau momentele ideale pentru plimbari pe plaja si dans ... mult dans. Am colindat in prima seara plaja intreaga pentru a gasi un club pe gustul nostru, pe care l-am aflat abia in seara premergatoare plecarii noastre. In acea perioada incepuse invazia manelelor si greu mai gaseau un loc in care puteai asculta si dansa pe genuri de muzica deja consacrate.
Venise deja ultima seara pe care noi o mai aveam de petrecut la malul marii si eu imi doream foarte mult ca aceasta sa fie una deosebita; imi doream foarte mult sa dansez, dar nu oricum, ci asa cum o poti face doar atunci cand esti singur in fata oglinzii, fara constrangerile date de ochii vreunui cunoscut. Dansul mi-a oferit mereu senzatia de bine, de libertate, de plutire ... Daca m-as fi nascut intr-o altfel de societate, poate acum as fi fost dansatoare, dar nu ma plang; poate ca astfel apreciez mai mult placerea oferita de dans. In acea seara, fratele si prietena sa n-au avut chef sa iasa; isi doreau sa petreaca acea noapte impreuna, in intimitate. Dar n-am dezarmat. M-am imbracat, mi-am luat cativa banuti si-am plecat. Telefon mobil cred ca aveam, dar pe atunci era prea mare pentru a putea fi tinut lejer in buzunar.
Am ajuns la locatia pe care o descoperisem c-o seara inainte (o discoteca in aer liber cu muzica pe placul meu) si mi-am ales sa stau la o masa la care se afla un cuplu (asta pentru a nu da impresia ca sunt singura). Am cumparat o cola (pentru ca nu-mi place si din cauza asta puteam s-o tin mai mult timp pe masa) si dupa o scurta inspectie a interiorului, am identificat locul perfect unde aveam de gand sa dansez, precum si pe cel mai dragut barbat de-acolo, un brunet cu trup atletic si ochi caprui inchis (cel putin asa pareau in lumina aceea slaba).
M-am ridicat de la masa dupa cateva inghitituri de cola si m-am dus sa dansez langa un grup in care era o doamna mai in varsta (50 – 55 ani), care dansa din toata inima si parea sa se simta grozav de bine. Dupa 2-3 piese, am inceput si eu sa dansez exact asa cum imi placea; era grozav. Parca toata lumea era a mea si, din cand in cand, privirile mele se intersectau cu ale tanarului brunet pe care-l remarcasem de la sosirea mea acolo.
La un moment dat, dj-ul a pus la bataie o sticla de sampanie pentru cea mai buna dansatoare. In cursa au intrat doamna pe care-am pomenit-o mai sus si-o tanara de vreo 16-17 ani. S-au urcat pe mese si-au incercat sa danseze cat mai provocator, ajutandu-se si de bara cu care era dotata fiecare masa. Dj-ul punea atat piese de streaptease, cat si muzica latino. Tanara dansa bine, insa doamna nu se lasa deloc mai prejos, fiind incurajata de aproape toti cei prezenti acolo. Isi ondula trupul (destul de plinut, de altfel) in jurul barei de metal cu atata daruire si atat de prinsa de competitie, incat e de la sine inteles ca ea a fost castigatoarea. Cand dj-ul ne-a cerut sa votam castigatoarea, toate mainile s-au indreptat catre ea, fiind aplaudata de toata lumea.
Brunetul simpatic se pare ca era un cunoscut al acestei doamne, pentru ca, dupa cum mai tarziu am observat, stateau la aceeasi masa. Ma aflam acolo cam de-o ora – doua si aveam impresia ca si tanarul ma placea, cand apare deodata fratele meu. Venise sa se asigure ca totul e bine si eventual sa ma conduca la hotel, insa eu ma simteam prea bine pentru a da toata distractia pe camera inghesuita ce ma astepta. L-am trimis indarat, temandu-ma in secret ca brunetul sa nu-si fi pierdut interesul vazandu-ma vorbind cu un alt barbat, caci intr-adevar l-am surprins privind lung in directia noastra.
Dupa plecarea sa, am revenit pe ringul de dans si, nu dupa mult timp, dj-ul schimba ritmul alert al muzicii cu unul lent si il aud spunand ca urmeaza o dedicatie de la Marian pentru cea mai ... n-am reusit sa deslusesc continuarea, insa nu mai avea importanta pentru ca stiam deja ca e de la EL pentru mine; se-ndrepta zambind in directia in care ma aflam si pana sa realizez ce se intampla exact, ma aflam in bratele lui ce ma conduceau lejer pe ritmul lent al muzicii. I-am simtit rasuflarea calda in dreptul urechii si vocea calda care-mi spunea ca el e Marian si ca acea piesa era dedicatia lui pentru mine. Ii simteam trupul fierbinte lipit de-al meu si mana cu degetele rasfirate pe spate trezeau in mine simturi adormite, caci trecuse mai bine de-un an de zile de cand imi refuzazem apropierea oricarui barbat. Insa ranile din suflet se cicatrizasera si era timpul sa las invelisul de crisalida si sa scot la iveala aripile multicolore de fluture. Din cauza muzicii, ne auzeam cu dificultate asa ca dupa vreo jumatate de ora am parasit locatia pentru a ne plimba pe plaja.
Am vorbit despre noi, despre muzica, despre ceea ce ne place si ce nu ne place, despre imprejurarile care ne-au adus acolo in acea noapte si, cel mai important, ne-am sarutat si ne-am imbratisat mult mult mult ... Destinul ne scosese unul in calea celuilalt; aveam atatea lucruri in comun, atatea sa ne spunem si atat de putin timp ... Am baut impreuna cate-o bere, am impartit o saorma si am fumat impreuna un pachet de tigari. Boxele rasunau pana pe plaja, repetand profetic piesa celor de la Hi-Q, „Si mai vreau un minut”:
“si mai vreau un minut
doar atat nu mai mult
stiu ca maine vei pleca
si mai vreau un minut
doar atat, nu mai mult
vei pleca!!!!”
Cat adevar cuprindeau versurile acestui hit al celor trei membri ai trupei ... Maine urma sa plec si deci orice sansa de-a ne mai vedea era aproape nula.
Ne doream nebuneste si, ca un facut, in momentul in care am cazut de acord ca un prezervativ ne-ar scoate din impas (ca n-am fost in stare sa duc aventura pana la capat si sa accept sa ne iubim fara acest accesoriu), am constatat ca niciunul nu mai avea bani in buzunare, cunoscutii lui plecasera de mult si, in afara de cerul liber, alt loc in care sa ne iubim nu aveam, el stand in Techirghiol iar eu nu eram cazata singura in camera mica de hotel de-o stea.  La un moment dat, el a ales sa faca o baie in mare pentru a se racori. Se facuse dimineata deja, in jur de 4 sau 5 dimineata. Muzica se oprise in difuzoare, plaja era pustie si eram cam singurele suflete ce mai hoinareau la ora aceea. Tot ce ne doream era un pat in care sa stam imbratisati, insa nu aveam de unde sa-l luam. Am ajuns in fata hotelului la care eram cazata si, desi am vrut sa-l invit in camera pe care o ocupam impreuna cu fratele si prietena sa, am ezitat si ne-am despartit cu promisiunea de-a ne revedea peste cateva ore pe plaja, intr-un anume loc. Mi-a cerut numarul de telefon, dar, din nefericire, nu-l memorasem inca, pentru ca aveam telefon mobil de putin timp. Am mai petrecut cam o ora in fata hotelului vorbind, sarutandu-ne, strangandu-ne in brate. Ne-am despartit apoi, insa marturisesc ca mi-a parut rau ca nu l-am oprit.
Nu ne-am mai revazut dupa aceea. In acea zi, mai tarziu, ne-am urcat in tren si-am plecat spre casa, melancolici oarecum ca escapada noastra s-a terminat atat de repede. A ramas doar o amintire, o amintire draga, cu un iubit brunet minunat in bratele caruia m-am simtit senzational pentru o noapte, poate cea mai romantica noapte din noianul de amintiri ...