Despre relații

De câte ori nu vi s-a întâmplat să cunoașteți o persoană și să simțiți că alături de ea și-n brațele ei vă simțiți ca acasă? Că ați găsit ceea ce vă doreați? Însă după un început frumos – cum sunt, de altfel începuturile în aproape toate relațiile – descoperi încet-încet că celălalt nu e chiar așa cum părea la început, că nu aveți obiective comune și că, în linii mari, totul se reduce la a conviețui.

Discrepanța dintre felul de a fi al partenerului la început și modul în care se comportă ulterior în cadrul relației e dată de faptul că fiecare caută să-l impresioneze pe celălalt, să-i arate o față pe care crede că celălalt și-ar dori să o vadă la sine. Dar această aparență/mască (poate doar a unuia sau chiar a ambilor parteneri) cade după o perioadă, mai exact după ce protagoniștii au o oarecare certitudine în privința sentimentelor pe care le au unul pentru celălalt (sau cred că o au).

Sursa: www.babyboomercaretaker.com

Pentru ca o relație să reziste e necesar să existe un echilibru între ceea ce oferă și primește fiecare dintre cei doi. De multe ori, balanța se înclină mai mereu în favoarea unuia și atunci vina se împarte, căci unul e egoist și celălalt acceptă situația, sperând că se va schimba ceva în viitor. Ca să faci o relație să meargă trebuie să știi de la bun început ce așteptări ai de la iubitul tău, ce defecte i-ai putea tolera și dacă sunteți dispuși să faceți compromisuri; până la urmă la asta se rezumă... un lung șir de concesii care poate să vă mulțumească pe amândoi.

Lucrurile ar fi mult mai simple dacă oamenii ar renunța la dorința de a impresiona și s-ar prezenta exact așa cum sunt în viața de zi cu zi, cu calități și defecte, cu aspirații și fantezii. Comunicarea are, de asemenea, un rol esențial în trăinicia unui cuplu. Doar discutând despre problemele apărute și căutând împreună soluții, implicându-se în egală măsură, partenerii vor putea dezvolta o relație frumoasă, bazată pe dragoste, sinceritate și respect reciproc.

De altfel, și o viziune bună, optimistă, asupra lumii și asupra noastră, a vieții în general, atrage norocul și poate puțina magie de care avem nevoie pentru ca viețile noastre să nu ne pară la un moment dat serbede...

Vrei sa ne jucam?

E stiut faptul ca atractia sexuala dintre partenerii unui cuplu scade dupa o anumita perioada. De ce? Cercetatorii stiu raspunsul. Ei au gasit hormonii responsabili pentru trecerea de la „marea pasiune” la „iubirea stabila”, astfel ca atractia sexuala dintre parteneri poate tine doi ani. Psihologii considera ca acest proces este perfect normal si ca nu trebuie perceput ca fiind ceva negativ. Insa cum reaprinzi flacara pasiunii? Cum poti condimenta viata sexuala pentru a evita rutina, plictiseala si orientarea ta sau a partenerului catre alte surse de placere? Solutii sunt destule, ramane doar sa alegeti varianta care vi se potriveste cel mai bine. De preferat e ca relatia voastra sa fie bazata pe incredere si comunicare, sa aveti curajul de-a va recunoaste fanteziile, sa discutati despre ele si sa fiti capabili de a introduce noutatea si spontaneitatea in viata de cuplu.

Printre cele mai facile moduri de a-ti „condimenta” viata sexuala se numara: masaj cu ulei afrodisiac, inventarea unor scenarii fanteziste sexy si comunicarea acestora la telefon, prin biletele plasate in buzunarele partenerului sau printr-un mesaj pe e-mail, schimbarea pozitiilor in care faceti dragoste, vizionarea unor filme pentru adulti, utilizarea unor jucarii erotice,  folosirea unui lubrifiant pentru intensificarea placerii in pat si multe altele. Cu cat suntem mai inventivi, cu atat satisfactia e mai mare.

Sursa: http://men.rol.ro

Condimentarea vietii sexuale poate imbraca insa si alte forme. Spre exemplu, va puteti provoca partenerul la „joaca”. Ce intrebare nevinovata pare la prima vedere: Vrei sa ne jucam? Dar daca intrebarea este adresata de un membru al unui cuplu celuilalt, insotita de o privire plina de semnificatii? In acest context dispare orice urma de naivitate, copilarie si inocenta. Intrebarea e o invitatie la placere, la experiente inedite, intr-un cuvant poate fi o invitatie la swinging sau esanjism. Termenul presupune schimb intre partenerii a doua cupluri. Swinging-ul implica sex social distractiv, fiind privit ca o modalitate de imbunatatire a unei relatiei, nu ca un inlocuitor pentru o relatie distrusa. Swing-ul a devenit o activitate cu oportunitati egale in care atat barbatul cat si femeia se implica in gasirea de parteneri, fiecare bucurindu-se in mod egal de activitatea aleasa, viata de swinger aducand multa comunicare si deschidere intr-o relatie.
  Roxana Ionita, initiatoarea primului club de swing din Bucuresti, „Attraction Club”, explica pentru cititorii www.ziare.com ce este swing-ul: „Daca e sa dau o definitie personala a swing-ului, as spune ca swing-ul este cea mai morala alternativa la imoralitatea adulterului. Pentru doi parteneri casatoriti sau nu, care sunt impreuna de mai mult timp si intre care monotonia apare inevitabil odata cu trecerea timpului, swing-ul este o solutie cat se poate de rationala, pragmatica si morala de a stimula viata sexuala de cuplu si de a preveni tentatia fata de adulter.
  Pentru un cuplu swingers, swing-ul este strict o forma de divertisment, o distractie de cateva ore, care face posibila pentru ambii parteneri satisfacerea dorintelor si fanteziilor erotice, fara implicatii emotionale sau costuri deosebite."

Spre deosebire de esanjism, melanjismul nu merge pana la capat, rezumandu-se la mangaieri, flirturi, sarutari intime si jocuri erotice. Presupune trairea unor momente de fericire ce nu sunt rezultatul consumului de alcool sau de droguri, excluzand voyeurismul ori exhibitionismul si se bazeaza pe deschiderea fara tabuuri si obsesii, pe bucurie, frumusetea corpului si a decorurilor, pe respectul fata de celalalt partener.

Sursa: www.iammodern.com

Swing-ul poate imbraca mai multe forme, printre care bisexualitatea sau homosexualitatea (in special cea feminina), dogging-ul (sex in public, intr-un spatiu relativ limitat), hot wife (femeia, cu acordul sotului si chiar spre placerea acestuia, intretine relatii cu mai multi parteneri) etc.

Informatiile pe care le-am putut gasi pe aceasta tema sunt relativ putine. Am dat intamplator peste unul dintre termenii mai sus mentionati si-am fost curioasa sa vad ce inseamna. N-am putut scrie din experienta personala pentru ca imi lipseste acest gen de traire. Poate ca imi voi provoca si eu partenerul vreodata cu intrebarea: Vrei sa ne jucam?, tentandu-l cu o experienta inedita ... sau poate el va fi initiatorul ... cine stie?

Invitatia la vals

Autor: Mihail Drumes

            Titlu: Invitatia la vals

Cartea lui Mihail Drumes mi-a cazut in mana in primii ani de liceu si m-a impresionat profund. Este o poveste care te acapareaza si pe care n-o poti uita, indiferent de anii care trec de la ultima lectura.

Foarte bine scrisa, intr-un ritm antrenant, aduce in atentia cititorului o frumoasa poveste de dragoste, in care orgoliile protagonistilor joaca un rol important. Tudor, student la drept in Bucuresti, singur la parinti si destul de rasfatat, hotaraste sa o cucereasca pe Mihaela. Personajul seduce si umileste fetele cu o “mandrie tiranica”, neinvestind niciodata sentimente intr-o relatie, iar vecina sa, Mihaela, nu reprezinta pentru el decat o provocare, parand greu de cucerit.

Planul de seductie este grandios, agresiv si perseverent, cu un sarut furat si scrisori pline de cuvinte mari, in care tanarul nu crede. Reuseste in cele din urma  si ea se indragosteste de el. Desi il simte oarecum distant inca, ea spera ca va reusi sa-l faca sa devina al ei. Fata i se daruieste si cei doi isi fac unul altuia tot felul de surprize.  Cuplul intentioneaza sa plece intr-o excursie la munte, cu alti studenti, dar la Gara de Nord se urca in rapidul de Constanta ca sa vada marea. Indragostitii sunt exuberanti, rad in hohote, iar lumea pare a fi complicea lor. La mare are loc si prima lor cearta iar pentru a se impaca, el ii face o surpriza, o mica excursie la Constantinopol.

Desi la intoarcere realizeaza cat de mult se apropiasera, Tudor ramane fidel conceptiei sale de a rupe relatiile atunci cand se afla pe culme, inca netulburate de gelozie si plictiseala, astfel ca pune capat relatiei, printr-o scrisoare de adio. Mihaela nu reactioneaza asa cum se astepta el, pastrand tacerea, si Tudor ii mai trimite o scrisoare prin care o neaga pe prima, motivand ca fusese doar un test. Ea nu reactioneaza nici de data aceasta, singurul lucru la care va fi sensibila fiind lacrimile lui - atunci cand acesta decide sa o caute, dar si faptul ca era insarcinata.

Cei doi se casatoresc, insa casnicia lor se afla sub o tensiune ingrijoratoare, amplificata mai tarziu de pierderea sarcinii. Jignita de ingrozitoare despartire, ea are intentia de a-l insela si parasi pe sotul ei, insa are loc un accident de masina tocmai in momentul cand se intalnise cu eventualul amant. Tudor crede ca ea era deja amanta lui Nenisor, asa ca o paraseste si o obliga sa se casatoreasca cu amantul ei.

Dupa divort, el, el apare in postura unui inger pazitor si ocrotitor al familiei, aranjand ca fosta sotie si Nenisor sa locuiasca in fostul cuib al iubirii lor, iar Nenisor sa avanseze in functie. Apoi, se casatoreste cu Cici, prietena Mihaelei, pe care aceasta nu o suporta.

Mihaelei i se refuza dreptul la o existenta linistita, in conditiile in care el se preta la orice, doar ca ea sa il regrete cat mai mult. In cele din urma se va sinucide lasand in urma un singur bilet de adio lui Tudor, caruia ii explica tot ceea ce traise ea. Acesta realizeaza cat de mult o iubise si cat rau ii facuse. El fusese cel care o impinsese catre acest gest, desi nu-si imaginase ca o va aduce in aceasta situatie, astfel ca decide sa se sinucida la randul lui.

„Totul s-a sfarsit: nu-mi ramane decat sa ma sinucid.” – Cu aceste cuvinte incepe romanul al carui nume este inspirat de piesa lui Weber, „L'invitation à la valse”. Cartea reprezinta epistola lui Dor, biletul sau de adio, dupa sinuciderea lui Aimee.