Ghiță și colții săi

Puișorii de Paște

      S-a încălzit, în sfârșit, și primii puișori de anul acesta au ieșit din găoace.

Sunt pufoși, drăgălași și foarte mâncăcioși ...
Desertul lor preferat sunt râmele. Toți devin atleți de performanță când e vorba să pună ciocul pe-o bucățică de râmă. Competiția e acerbă. Priviți!

Așteptând iepurașul ...

       Sunt cuminte, m-am pregătit de somn și aștept iepurașul ...

Somn usor! Voi visa la iepuraș!

Pe unde o fi umblând iepurașul? Nu se vede pe nicăieri ...



Cred că mi-a venit o idee ...

Dacă nu vine iepurașul la mine, mă duc eu la el ... și-atunci, vede el!

Să-l mai prind eu că întârzie pe viitor!

Recenzie - Ferma Animalelor

 

Publicata in 1945 si tradusa in peste 70 de tari, Ferma Animalelor este poate cea mai cunoscuta satira politica a secolului XX. Se remarca inca de la inceput dubla ei functionalitate: o carte destinata adultilor, cat si copiilor, personajele ce populeaza opera fiind animale si pasari, ce au personalitati proprii si interactioneaza intr-un mod perfect uman. Astfel, desi poate nu au citit cartea, multi isi amintesc desenul animat realizat dupa opera lui George Orwell si sentimentele pe care le-au incercat urmarind evolutia personajelor.

Animalele de la ferma „Conacul” isi dau intalnire in hambarul cel mare pentru a asculta un comunicat al batranului Senior, un porc ce impunea respect, dupa ce proprietarul, domnul Jones, se retrasese in dormitor. Seniorul le inoculeaza ideea ca omul este dusmanul animalelor, acesta profitand de pe urma acestora, fara a le da o rasplata pe masura, indemnand la revolutie. Trei nopti mai tarziu, Seniorul muri si datoria de-a educa si organiza cazu in seama porcilor, considerati a fi cele mai inteligente animale. Dintre acestia se remarcau Napoleon, Snowball si Squealer care elaborara si un sistem de gandire numit Animalism.

Foto: weeseeyou.com

Revolta are ale loc pe neasteptate, cand nimeni nu se astepta si omul este inlaturat. Porcii, care invatasera sa scrie si sa citeasca dintr-o carte veche ce apartinuse copiilor domnlui Jones, schimba numele gospodariei in Ferma Animalelor. Principiile Animalismului sunt reduse la sapte percepte, formulate pe intelesul tuturor ce prevedeau egalitatea intre animale si respingerea obiceiurilor omului. Munca la ferma ridica probleme animalelor, insa inteligenta porcilor si puterea cailor le rezolva. Animalele erau fericite si, cu cateva exceptii, fiecare isi aducea contributia la bunul mers al lucrurilor la ferma. Duminica era zi de odihna, ocazie cu care se arbora un drapel verde pe care erau vopsite cu alb o copita si un corn. Steagul era totodata si semnalul de adunare la sedinte, in cadrul carora se planifica munca pentru saptamana viitoare. Dintre initiativele lui Snowball, cursurile de alfabetizare avura un succes mai deosebit, cainii reusind sa citeasca destul de bine, capra Muriel ceva mai bine decat ei, iar magarul Benjamin la fel de bine ca orice porc, insa alte animale s-au dovedit incapabile de-a invata vreo litera macar, astfel incat Snowball reduce cele sapte percepte la o singura lozina: „Patru picioare bine, doua picioare rau”. Napoleon considera insa mai importanta educatia tinerilor decat cea a adultilor si atunci cand Jessie si Bluebell fata in total noua catei voinici, acesta ii izoleaza de mamele lor, spunand ca-si asuma el educatia acestora.

Foto: weeseeyou.com

Pana la sfarsitul verii, stirile despre Ferma Animalelor circulau in jumatate de tara iar domnul Jones se plangea oricui dorea sa-l asculte. Pe la inceputul lui octombrie, acesta incerca sa recucereasca ferma impreuna cu oamenii sai si inca sase ajutoare, insa Snowball, care se astepta la acest lucru, avea deja un plan pus la punct. Animalele reusesc sa-i alunge, iar Snowball si Boxer oferira adevarate spectacole de eroism. Odata cu venirea iernii, Mollie ii parasi pentru munca in folosul unui om ce-o ademenise cu mangaieri si bacatele de zahar. Divergentele dintre Napoleon si Snowball se intensificara, mai ales in legatura cu moara de vant ce trebuia sa asigure fermei lumina electrica, plan cu care Napoleon nu era de acord. In urma acestei neintelegeri, Snowball este alungat de la ferma de catre cainii crescuti de Napoleon.

Viata la ferma se schimba in urma acestui eveniment: dezbaterile luara sfarsit, hotararile erau luate de porci si comunicate apoi celorlalti iar eventualii nemultumiti erau adusi la tacere de maraitul fioros al cainilor. Napoleon hotari si ridicarea morii de vant, la care animalele munceau din greu, treburile dificile fiind de nerealizat fara participarea lui Boxer. Treptat, porcii se mutara in casa si incepura sa faca comert cu oamenii, iar cand constructia morii fu sabotata, invinuitul nu fu altul decat Snowball. Munca la moara de vant fu reluata si iarna fu aspra pentru animale, care se confruntara cu lipsa de hrana. Pentru orice neregula de la ferma era invariabil invinuit Snowball. Apoi aparu zvonul ca acesta avea adepti printre animalele de la ferma. Urmatorul eveniment fu marturisirea fortata a celor patru porci ce-si aratasera nemultumirea dupa alungarea lui Snoawball si sacrificarea acestora, urmata de alte marturisiri si ucideri. Rand pe rand, cele sapte percepte fura completate, facand astfel scuzabile actiuni ale porcilor precum dormitul in paturi, consumul de alcool sau crimele.

Un episod tragic e reprezentat de accidentul suferit de Boxer in urma caruia este luat de un camion – pentru a fi dus la spital, dupa spusele porcilor, in realitate insa e trimis la moarte, masina apartinand unui macelar. Singurul care descifreaza inscriptia de pe camion si-si da seama de cruntul adevar este Benjamin.

Oile care invatasera pe de rost si repetau fara ragaz lozina: „Patru picioare bine, doua picioare rau”, fura instruite in secret sa behaie: „Patru picioare bine, două picioare mai bine!”, din momentul in care porcii incepura a merge in doua picioare.

Punctul culminant, o subtila ironie la adresa regimului comunist, poate fi inteles fie si numai raportindu-ne la ultima regula care mai ramane, intr-un final, inscrisa pe hambar, cele sapte percepte fiind inlocuite cu unul singur: „TOATE ANIMALELE SUNT EGALE DAR UNELE ANIMALE SUNT MAI EGALE DECAT ALTELE”.

Ferma Animalelor poate fi considerata o pseudo-cronica a regimului comunist inca inainte de moartea lui Stalin, in 1953, in aceasta alegorie putand fi identificati comunisti celebri precum Lenin - intruchipat de Batranul Senoir, Stalin de Napoleon, iar Trotki de Snowball.

Căsătorie sau concubinaj?

Concubinajul nu mai este incriminat în societatea de astăzi, ci chiar devine o alternativă a căsătoriei. Multe cupluri preferă să trăiască astfel pentru o perioadă mai scurtă sau mai lungă de timp. Dacă în faza de început e un fel de „căsătorie de probă”, pe parcurs devine pur și simplu un mod de viață în doi.

Motivele care-i determină pe oameni să trăiască în concubinaj sunt diverse: vârsta – prea fragedă sau prea înaintată pentru a se căsători; unul dintre parteneri a mai fost căsătorit; dorința de a se cunoște mai bine înainte de-a face pasul decisiv; iluzia libertății (dacă nu merge, „îți iei jucăriile și pleci”); implicarea familiei, rudelor, ș.a. De cealaltă parte, căsătoria semnifică, de regulă, pasul spre maturizare și spre responsabilizare. Vine cu atâția ani de tradiție, cu obiceiuri cărora ți-e greu să le spui nu (rochia de mireasă, verighetele, cununia religioasă ș.a), cu perspectiva unui alt statut în societate ... Cam greu de concurat, nu?

Din păcate, nu dragostea mai este astăzi motorul ce determină doi oameni să se căsătorească, mai ales după ce aceștia trec prin concubinaj. Motivele ce-i determină să ajungă totuși în fața altarului sunt mai mult decât lumești: dorința de-a face un credit pentru o casă, intenția de-a emigra (țările vizate facilitând accesul celor căsătoriți), vârsta - faptul că au trecut de 30 de ani și-și doresc copiii, dar și teama de singurătate.

Însă, dacă într-un concubinaj lucrurile par totuși (și chiar sunt) mai simple, ce te faci când, uneori chiar și după câteva luni de la căsătorie, realizezi că nu-l mai cunoști pe cel de lângă tine (atât de mult să i se schimbe atitudinea) sau întrebându-te ce cauți tu în căsnicia aia. Și-atunci, dacă tentativele de comunicare eșuează, urmează relații extraconjugale sau/și plimbări pe la tribunal (pentru divorț și partaj).

Căsătoria și concubinajul au fiecare avantaje și dezavantaje, depinde de ceea ce-și dorește fiecare persoană. Libertatea oferită de concubinaj poate fi văzută ca un avantaj de unii și ca un dezavantaj de alții, pe când stabilitatea dată de căsătorie e simțită fie ca o „privare de libertate”, fie drept o binecuvântare. Voi ce alegeți?

16 motive pentru care e bine să fii femeie

De multe ori ni se pare nedrept că suntem femei, mai ales când treburile gospodărești cad în sarcina noastră și par să nu se mai termine ... sau când ne aflăm pe masa de nașteri încercate de dureri cumplite ... sau când avem impresia că vocea noastră nu contează ... și-atunci e bine să ne amintim de ce, totuși, E BINE SĂ FII FEMEIE!
- pentru că noi trăim mai mult decât bărbații;
- pentru că nu trebuie să facem noi primul pas;
- pentru că putem simula orgasmul;
- pentru că beneficiem de intrare liberă și băuturi gratis în cluburi;
- pentru că putem face pe neajutoratele pentru a prinde un bărbat în plasă;
- pentru că nu trebuie să ne temem de calviție;
- pentru că un zâmbet și-o fluturare de gene sau de păr ne netezește calea în lumea bărbaților;
- pentru că putem masca imperfecțiunile pielii cu ajutorul fardurilor;
- pentru că putem face mai multe lucruri deodată;
- pentru că în capul nostru este loc și pentru altceva în afară de sex, fotbal și mașini;
- pentru că putem trece mai ușor peste probleme, mâncând dulciuri sau dând iama prin magazine;

- pentru că știm mereu care pahar e al nostru, după urma de ruj;
- pentru că suntem suficient de istețe să întrebăm atunci când ne rătăcim;
- pentru că nu se cunoaște când suntem excitate;
- pentru că nu se vede dacă am uitat să ne radem;
- pentru că aflăm înaintea partenerului că vom avea un copil și vom ști sigur că e al nostru.

Singurătatea și site-urile de socializare

          În ciuda dezvoltării tehnologice și a diversificării mijloacelor de comunicare, omul modern suferă de singurătate și stres, aflându-se mereu sub presiunea timpului, parcă din ce în ce mai necruțător. Nu mai are timp de ieșiri în oraș (uneori nici bani), iar când o face totuși e fie tot în interes de serviciu, fie e mereu cu ochii pe ceas. Din dorința de a-și face o carieră, de a se întreține prin mijloace proprii, viața personală trece, în multe cazuri, pe locul secund. Ziua se încheie cu o felie de pizza în fața calculatorului și cu priviri iscoditoare prin lista de messenger, mirându-te de unde cunoști persoanele aflate în lista ta de „prieteni”.

        Simți nevoia unei conversații care să te provoace și să te relaxeze în același timp, de preferință cu cineva de sex opus, dar unde să cunoști astfel de persoane? Site-urile de socializare sunt o variantă de a cunoaște și alți oameni, însă trebuie să te înarmezi cu multă răbdare, calm, perseverență și, mai presus de toate, trebuie să știi exact ce cauți. În caz contrar, poți renunța dinainte de a te înregistra pentru că va fi doar timp pierdut.

         Site-ul la modă acum e Facebook. Aproape toată lumea are cont pe acest site. În lista de prieteni nu am decât persoane cunoscute și intru cam de 2 -3 ori pe săptămână să văd ce noutăți mai sunt. Un fel de messenger pentru Facebook (deși acesta are și chat propriu) este Badoo. Mi se pare destul de interesant și merge destul de bine. În schimb, căutarea avansată nu include și posibilitatea găsirii unui anume utilizator, pe care să-l cauți fie după username, fie după un id de mess. Mai vechiul Neogen nu a introdus prea multe lucruri noi, în afară de posibilitatea unei convorbiri video pe chatul lor care merge destul de greu, de altfel. Mai inventivi, cei de la sentimente.ro (pe lângă SentiMess) au venit cu ideea legării de prietenii prin intermediul cafenelelor virtuale, comunitatea „Caut partener de vacanță”, concursuri, precum și posibilitatea participării la emisiunea „Perechea Potrivită” la TVR1, prin înscrierea la perecheapotrivita.sentimente.ro. În prima săptămână a emisiunii "Perechea potrivită" de la TVR 1, doi dintre concurenţi - Adriana şi Eugen, ce au decis că merită să dea o şansă relaţiei lor, au plecat în weekend la munte, la pensiunea Casa Bunicii, din Predeal.

      Acestea sunt site-urile de socializare „testate” de mine și pe care le recomand, în special pe cel din urmă, datorită căruia mi-am cunoscut partenerul. Așa că, nu lăsați singurătatea și depresia să pună stăpânire pe voi! Rezervați-vă timp și pentru răsfățul propriu, iar pentru cei care sunt în căutarea unui partener, în special doamnelor, le recomand să vizioneze filmul „Married in a Year”. E chiar instructiv!

Ce-mi place și ce nu-mi place la sărbătoarea Paștelui

Pe parcursul unui an calendaristic sunt două mari sărbători: Paștele și Crăciunul. Personal, o prefer pe cea din urmă pentru că simbolizează un eveniment fericit – nașterea Domnului Iisus Hristos. E adevărat că și Paștele are partea sa de bucurie, și anume Învierea Domnului, însă vine după suferințele cumplite pe care a trebuit să le îndure Iisus, ceea ce face – din punctul meu de vedere – să fie mai mult un moment de meditație asupra (valorilor) vieții și mai puțin un moment de veselie.

Copil fiind, eram fascinată de noaptea de Înviere. Mi se părea extraordinar felul în care se vedeau biserica și cimitirul, luminate de mii de lumânări. Mai apoi am însoțit-o pe bunica la acest eveniment și mi-a plăcut la fel de mult, cu excepția faptului că trebuia să port batic pe cap, lucru pe care mereu l-am urât. Pe lângă asta, exista mereu pericolul să îți atingă altcineva părul sau hainele cu ceară sau chiar cu flacăra lumânării. În interiorul bisericii se întâmpla să-mi vină rău de multe ori din cauza fumului de la lumânări, așa că preferam să ascult slujba din curtea bisericii. Momentul preferat era atunci când părintele ieșea afară din altar sau din biserică și invita credincioșii să ia lumină, însă și atunci era înțelept să păstrez o oarecare distanță, căci mereu se găseau persoane dornice să-și aprindă lumânările direct de la lumânarea preotului, lucru ce ducea chiar la dezechilibrarea acestuia uneori. Astfel, parcă mai plăcute erau Deniile, pentru că biserica nu era la fel de aglomerată.

Foto: www.descopera.ro

De asemenea, îmi amintesc că obișnuiam să ținem o bună parte din post. Nu era foarte greu pentru că ne plăceau foarte mult atât cartofii prăjiți, cât și mâncarea de fasole. Varza nu avea prea mare trecere, însă măslinele mi se păreau absolut delicioase. La biserică, de regulă înainte de săptămâna patimilor, preotul făcea Mărturisirea și Împărtășirea credincioșilor. Atât de fascinante mi se păreau aceste lucruri, încât mă jucam acasă cu fratele meu de-a „spovedania” (eu eram preotul și el credinciosul). La Spovedanie participau adulții, copiii fiind considerați a fi fără păcate. Abia prin clasa a VII-a sau a VIII-a preotul ne-a primit la „spovedit”, și, spre rușinea mea, mărturisesc că a fost prima și ultima dată. Recunosc, am fost cam dezamăgită. Preotul mi-a vorbit despre faptul că va trebui să învăț să calc cămăși, să fac nod la cravată și chestii din astea, din care eu am înțeles că scopul vieții unei femei e să aibă grijă de bărbatul ei. Mi s-a părut cam incorect punctul său de vedere, pentru că n-a zis nimic de faptul că această grijă ar fi bine să fie reciprocă, așa că ... nu m-a mai văzut la „mărturisit”.

Îmi place să vopsesc ouăle, dar nu-mi place să le mănânc, cum, de altfel, îmi place grozav aroma cozonacului proaspăt făcut în casă, dar cozonacul rece nu-mi mai place la fel de mult, iar cel cumpărat aproape deloc. De altfel, nici cozonac de la alte femei din sat nu mănânc, mai ales după ce am aflat că unele din ele îl „condimentează” cu vopsea galbenă (Galos), pentru ceva mai multă culoare. După carnea de miel nu mă înnebunesc foarte tare. Dacă este, bine, dacă nu, la fel de bine. Cea de pasăre îmi place cel mai mult, în special în răcituri și borș, dar și pe grătar. Dar partea cea mai frumoasă e că ne adunăm cu toții acasă, cu chef de distracție, umplând curtea părinților de râsete, voie bună și miros de grătar.

Ouă de Paște vopsite natural

      Una dintre activitățile mele preferate în preajma sărbătorii de Paște a fost mereu vopsitul ouălor. Prima etapa consta în alegerea celor mai frumoase ouă, spălarea lor, după care le lăsam pe prispă, să se usuce în voie, pe un prosop. Un amănunt foarte important - niciodată n-am vopsit decât ouă de țară! Nici n-aș încerca vreodată să vopsesc ouă etichetate; nu-mi plac deloc cum arată acestea vopsite.

      Următorul pas e plimbarea prin grădină și alegerea frunzulițelor/florilor chiar (de păpădie sau de pomi) care ar putea servi drept model pentru ouă. Mai folosesc și coji de ouă, dacă am la îndemână. Apoi învelesc, pe rând, ouăle în ciorapi vechi sau în tifon, nu înainte de a le atașa fiecăruia câte o frunzuliță/floricică sau coji de ouă. Ciorapul trebuie să fie bine întins în jurul fiecărui ou și legat cu ață pentru ca frunza ce servește drept model să nu se deplaseze de la locul ei.  Spațiul acoperit de frunză trebuie să rămână alb după ce oul este vopsit.

  În etapa următoare, ouăle astfel "aranjate" sunt introduse într-o oală cu apă în care se adaugă coji de ceapă și un pahar mare de vin roșu. Se pune oala la fiert și-n câteva minute vom observa cum apa se colorează în nuanțe de roșu; cu ajutorul unei linguri de lemn întoarcem ouăle în oală (pentru a fi vopsite uniform) și observăm când acestea au dobândit nuanța dorită de noi.  În final, le scoatem într-un vas cu apă rece, îndepărtăm materialul textil, precum și cel biologic, le ștergem cu-n prosop uscat și le ungem cu puțină untură pentru a le da strălucire.  

     Dacă vreți să colorați ouăle și-n alte culori decât roșu, se pot folosi doar coji de ceapă ori coji de portocale pentru galben sau portocaliu (diferența e dată de cantitatea pusă) și frunze de nuc pentru maro. N-am încercat să obțin alte culori până acum; poate anul acesta e momentul pentru a încerca și nuanțe de mov și albastru pentru ouăle de Paște.

Micky, o vedeta adevarata

Cel mai bun dansator din toate timpurile!

                            click here for full video       The best funny dancer ever!

Kitten and its bone

Look what a normal horse can do!

How to catch the mouse on the desktop or knowing the world through the eyes of Micky