vineri, 21 ianuarie 2011

Invitatia la vals


Autor: Mihail Drumes
            Titlu: Invitatia la vals



Cartea lui Mihail Drumes mi-a cazut in mana in primii ani de liceu si m-a impresionat profund. Este o poveste care te acapareaza si pe care n-o poti uita, indiferent de anii care trec de la ultima lectura.
Foarte bine scrisa, intr-un ritm antrenant, aduce in atentia cititorului o frumoasa poveste de dragoste, in care orgoliile protagonistilor joaca un rol important. Tudor, student la drept in Bucuresti, singur la parinti si destul de rasfatat, hotaraste sa o cucereasca pe Mihaela. Personajul seduce si umileste fetele cu o “mandrie tiranica”, neinvestind niciodata sentimente intr-o relatie, iar vecina sa, Mihaela, nu reprezinta pentru el decat o provocare, parand greu de cucerit.
Planul de seductie este grandios, agresiv si perseverent, cu un sarut furat si scrisori pline de cuvinte mari, in care tanarul nu crede. Reuseste in cele din urma  si ea se indragosteste de el. Desi il simte oarecum distant inca, ea spera ca va reusi sa-l faca sa devina al ei. Fata i se daruieste si cei doi isi fac unul altuia tot felul de surprize.  Cuplul intentioneaza sa plece intr-o excursie la munte, cu alti studenti, dar la Gara de Nord se urca in rapidul de Constanta ca sa vada marea. Indragostitii sunt exuberanti, rad in hohote, iar lumea pare a fi complicea lor. La mare are loc si prima lor cearta iar pentru a se impaca, el ii face o surpriza, o mica excursie la Constantinopol.
Desi la intoarcere realizeaza cat de mult se apropiasera, Tudor ramane fidel conceptiei sale de a rupe relatiile atunci cand se afla pe culme, inca netulburate de gelozie si plictiseala, astfel ca pune capat relatiei, printr-o scrisoare de adio. Mihaela nu reactioneaza asa cum se astepta el, pastrand tacerea, si Tudor ii mai trimite o scrisoare prin care o neaga pe prima, motivand ca fusese doar un test. Ea nu reactioneaza nici de data aceasta, singurul lucru la care va fi sensibila fiind lacrimile lui - atunci cand acesta decide sa o caute, dar si faptul ca era insarcinata.
Cei doi se casatoresc, insa casnicia lor se afla sub o tensiune ingrijoratoare, amplificata mai tarziu de pierderea sarcinii. Jignita de ingrozitoare despartire, ea are intentia de a-l insela si parasi pe sotul ei, insa are loc un accident de masina tocmai in momentul cand se intalnise cu eventualul amant. Tudor crede ca ea era deja amanta lui Nenisor, asa ca o paraseste si o obliga sa se casatoreasca cu amantul ei.
Dupa divort, el, el apare in postura unui inger pazitor si ocrotitor al familiei, aranjand ca fosta sotie si Nenisor sa locuiasca in fostul cuib al iubirii lor, iar Nenisor sa avanseze in functie. Apoi, se casatoreste cu Cici, prietena Mihaelei, pe care aceasta nu o suporta.
Mihaelei i se refuza dreptul la o existenta linistita, in conditiile in care el se preta la orice, doar ca ea sa il regrete cat mai mult. In cele din urma se va sinucide lasand in urma un singur bilet de adio lui Tudor, caruia ii explica tot ceea ce traise ea. Acesta realizeaza cat de mult o iubise si cat rau ii facuse. El fusese cel care o impinsese catre acest gest, desi nu-si imaginase ca o va aduce in aceasta situatie, astfel ca decide sa se sinucida la randul lui.
„Totul s-a sfarsit: nu-mi ramane decat sa ma sinucid.” – Cu aceste cuvinte incepe romanul al carui nume este inspirat de piesa lui Weber, „L'invitation à la valse”. Cartea reprezinta epistola lui Dor, biletul sau de adio, dupa sinuciderea lui Aimee.


joi, 20 ianuarie 2011

Codex Alimentarius in Romania

                
              

         Codex Alimentarius este un compendiu de legi alimentare, de factura nazista, care va stabili regulile de alimentatie ale natiunilor. Implementarea, prevazuta pe mai multe etape, porneste de la faptul ca populatia globului este mult prea numeroasa ca Terra sa poata sustine o alimentatie naturala.


Finantat de Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) si Organizatia pentru Alimente si Agricultura (FAO), ambele apartinand de ONU, Codex Alimentarius este cel mai mare dezastru pentru sanatatea noastra, intrucat va interzice elemente vitale de alimentatie. Adeptii teoriei conspiratiei sustin ca planul „Guvernului Mondial” e menit sa decimeze populatia planetei, aflata in continua crestere. Aceiasi adepti sustin ca in 30 de ani de la implementarea Codului, populatia planetei se va stabiliza la doua miliarde, o masa suficient controlabila, care este indeajuns pentru resursele planetei si care este in acord cu normele de poluare. In acest timp, un miliard de oameni vor muri din lipsa alimentelor, iar alte doua miliarde datorita bolilor ce vor fi generate in organism.
Codex Alimentarius cuprinde standarde pentru toate alimentele, fie ele preparate, semipreparate sau crude si pentru distributia catre consumator, prevederi in ceea ce priveste igiena alimentara, aditivi alimentari, reziduuri de pesticide, factori de contaminare, etichetare si prezentare, metode de analiza si prelevare. Codex Alimentarius intentioneaza sa puna in afara legii orice metoda alternativa in domeniul sanatatii cum ar fi terapiile naturiste, folosirea suplimentelor alimentare si a vitaminelor si tot ceea ce ar putea constitui mai mult sau mai putin un potential concurent pentru industria chimiei farmaceutice. Cine se va opune sau va folosi alimente in afara Codex-ului va face inchisoare. Practic, omenirea va avea parte de o hrana farmaceutica.
Pe langa Romania, la Codex Alimentarius au mai aderat alte 165 de tari, ai caror reprezentanti se intalnesc alternativ fie la sediul FAO de la Roma, fie la sediul OMS de la Geneva. Urmatoarea intalnire are loc in 2010, la Roma. Acum, Comisia functioneaza dupa un Plan Strategic, elaborat pentru perioada 2008-2013. Obiectivele stabilite pentru aceasta perioada sunt promovarea unor cadre solide de reglementare a activitatilor, si anume un sistem solid national de control si sisteme de reglementare legislative pentru intregul lant alimentar.

- suplimentele alimentare nu se vor mai comercializa nici in scop preventiv, nici terapeutic

- vor fi necesare retete pentru toate medicamentele, pentru o doza extrem de mica;

- usturioul sau menta, alaturi de alte produse comune, vor fi considerate droguri de categoria a 3-a care pot fi comercializate doar de catre marile corporatii farmaceutice;

- toate suplimentele alimentare ce vor aparea vor fi interzise pana ce nu vor trece anumite teste prevazute in noul cod;

- produsele modificate genetic vor fi comercializate fara avertizarea consumatorilor, niciun fel de eticheta nefiind necesara. (http://www.ziuaconstanta.ro)

Imagine: http://www.agentia.org/window.php?window=http://www.agentia.org/imagini-articole/parlamentarii-au-inceput-sa-se-trezeasca-impotriva-codex-alimentarius-6980.jpg

duminică, 16 ianuarie 2011

De ce cad pasarile, doctore? (II)

             Imagine: http://www.stareapresei.ro
Statele Unite, Brazilia, Noua Zeelanda si Europa s-au confruntat de la inceputul lui 2011 cu mai multe cazuri de pasari sau pesti care au murit, fara ca aceste decese sa poata fi explicate. Expertii continua sa nege insa faptul ca evenimentele ar putea fi corelate, argumentand ca astfel de cazuri au mai avut loc in trecut  - A Lapland Longspurs Tragedy (Thomas S Roberts). Astfel, un articol din Jurnalul trimestrial de Ornitologie (Quarterly Journal of Ornithology), semnala in luna martie a anului 1904 moartea a peste 750000 de pasari migratoare Lapland Longspurs in Worthington, Minnesota.
O privire de ansamblu in care pot fi vizualizate toate locurile de pe glob in care au aparut cazuri similare puteti avea la http://www.buzzfeed.com/awesomer/track-recent-mass-animal-deaths-using-google-maps. Primul lucru de observat e ca aproape toate locatiile se afla in preajma apelor (mari, oceane, rauri ori lacuri).
Nici Romania nu a fost ocolita de acest fenomen. Dupa cazurile de la Constanta si Bucuresti, iata ca si la Roman, orasul de pe malul Moldovei, a      aparut fenomenul straniu al sucombarii pasarilor http://www.adevarul.ro/locale/piatra_neamt/Neamt_Peisaj_sinistru_cu_zeci_de_ciori_moarte_in_parcul_din_Roman_-FOTO_0_407959822.html.
 Teoreticienii conspiraţiei s-au grabit sa concluzioneze ca apocalipsa este aproape, in timp ce alte persoane au adus in discuţie posibilitatea unei coliziuni cu OZN-uri sau testarea de arme de energie prin intermediul satelitilor. Ultima ipoteza nu pare deloc hazardata daca facem legatura cu articolele ce tin de dezvoltarea tehnologica. De exemplu, pe http://www.descopera.ro aflam despre faptul ca Fortele Aeriene ale SUA au dezvoltat un proiect controversat, cu tente stiintifico-fantastice, capabil sa manifeste transformari violente si neasteptate ale climei. Este vorba despre misteriosul program HAARP (Research Program for High Frequency Active Auroral). Pe langa obtinerea unor schimbari abrupte de clima, antenele HAARP pot fi intrebuintate si in alte scopuri, precum generarea stratului de ozon, dar si actiuni precum dezintegrarea obiectelor, inducerea combustiei instantanee, schimbarea tiparelor cerebrale, inducerea unui comportament anume si provocarea diferitelor boli biologice.
            Apropierea planetei Nibiru este, de asemenea amintita printre cauzele ciudatelor fenomene din ultimul timp. Cunoscuta din antichitate ca si Planeta Zeilor, numita mai apoi Nemesis, Xena, Eris si descoperita de NASA sub numele de Planeta X sau UB – 313 aceasta ar putea fi planeta mentionata in textele sumeriene. La trecerea pe langa Pamant, din 2012, ar declansa inversarea polilor magnetici, incalzirea globala, oprirea miscarii de rotatie pentru trei zile, iar mai apoi inversarea directiei de rotatie (http://www.vestic.ro). Mai multe despre aceasta misterioasa planeta putem afla si de pe situl http://astrobiology.nasa.gov, Nibiru and Doomsday 2012: Questions and Answers sau http://www.realitatea.net/realitatea-net-va-prezinta-conspiratii-celebre--episodul-2--planeta-nibiru-si-2012_577392.html.

joi, 13 ianuarie 2011

De ce cad pasarile, doctore?(I)


Misterul mortii inaripatelor in mai multe colturi ale lumii a declansat tot felul de ipoteze si controverse. Aceste controverse sunt justificate de ipotezele  incredibile  emise de specialisti conform carora mierlele din Arkansas, de exemplu, au murit de frica, din cauza zgomotului produs de artificii (http://stirileprotv.ro). Poate explicatia ar fi fost digerata in cele din urma daca n-ar fi aparut fenomene similare si in alte locuri, completate de imaginea plajelor pline cu pesti morti. Aceeasi sursa citeaza site-ul The Prison Planet ce sugereaza ca pasarile si pestii ar fi murit in urma unor teste guvernamentale secrete: „Guvernul a fost surprins in mod repetat testand arme biologice pe teritoriul SUA, omorand nu numai animale, dar si oameni". Pastorul James Manning  e de parere ca inundatiile din Australia sau zapada care a cazut in Mongolia ar fi putut fi create de mana omului „Exista oameni care s-ar putea gandi sa foloseasca ploaia sau zapada ca arme”. Astfel, el considera moartea pestilor din Maryland sau raul Arkansas, precum si imprejurarile in care au murit pasarile din Arkansas (faptul ca mierlele nu zboara noaptea) indicii ale unui razboi biologic.
Din alta sursa, www.gandul.info, aflam ca si brazilienii s-au confruntat cu fenomenul pestilor morti, acestia inaintand teoria unui „dezechilibru ecologic", o poluare chimică sau deversarea din cala unui mare vas de pescuit. Dar incidente de acest gen s-au semnalat si in Noua Zeelanda, unde  cele mai multe exemplare aveau ochii lipsa.
„Sfarsitul lumii? Grauri turmentati si ciori moarte la Constanta” ne atrage atentia un titlu tot pe http://stirileprotv.ro. Daca pentru grauri explicatia ca s-ar fi intoxicat cu alcool etilic dupa ce ar fi consumat struguri fermentati e plauzibila, ornitologii neaga teoria infometarii in privinta mortii ciorilor.
„Italienii au aflat că porumbeii morţi în masă erau bulimici”, aflam de pe www.realitatea.net care preia informatia de la portalul belgian 7sur7.  „După graurii alcoolici din România, iată păsările bulimice!” exclamă sursa citata. Sute de porumbei au fost descoperiţi morţi în oraşul italian Faenza, precizand ca toţi prezentau nişte pete albastre neobişnuite în interiorul ciocului.
Unii pun aceste fenomene pe seama inversarii rapide a polilor magnetici, fenomen de care lumea incepe sa tina cont deja: http://stirileprotv.ro/stiri/international/se-inverseaza-polii-magnetici-ai-terrei-un-aeroport-isi-modifica-pista.html.
Din alta sursa (http://www.ziaristionline.ro) aflam: Un posibil raspuns la misterul pasarilor care cad moarte din cer: experimentarea unei noi arme sonice de mare putere. Potrivit http://bestbigdeal.com, cauza mortii pasarilor si pestilor ar fi Fosgenul, observand ca toate traumele suferite de pestii si pasarile gasite moarte in ultimul timp coincid cu efectele expunerii la agentul chimic Fosgen, un biclorit de oxid de carbon care face parte din grupa gaxelor toxice si care  a fost folosit in primul razboi mondial ca si gaz de lupta, cauzand moartea a 17000 de oameni. Gazul poate fi  absorbit prin contact ocular sau prin inhalare, dozele mari putand produce decesul in cateva secunde ori minute. Intamplator sau nu (dupa unele voci), pe 31 decembrie 2010 a fost descoperit cadavrul lui John Wheeler al III-lea, un expert militar care a servit in trei adminstratii republicane  ale SUA intr-o groapa de gunoi (http://www.realitatea.net). Mister si-n jurul acestei morti, dupa cum titreaza si sursele straine: „Mysterious Murder of Bush Official: John P. Wheeler III Found Dead in Delaware Landfill” http://news.yahoo.com.
Dupa cum am constat, ipotezele sunt diverse, iar o legatura intre cazurile inregistrate in toata lumea probabil ca exista. Ramane la aprecierea fiecarui cititor in care ipoteza isi alege sa creada.



sâmbătă, 8 ianuarie 2011

Cea mai romantica noapte




V-ati intrebat vreodata care a fost cel mai romantic moment din experienta voastra de viata? Sau care a fost intalnirea perfecta? Poate fiindca se apropie Ziua indragostitilor sau poate pentru ca tanjesc in perioada asta dupa anotimpul cald, s-a cernut zilele astea din valul de amintiri o intamplare de la malul marii.
Eram in Eforie Nord, prima oara la mare dupa multi ani, impreuna cu fratele meu si prietena sa, veniti in statiune doar pentru trei zile. Au fost trei zile pline, incarcate de activitate. Marea era calda, catifelata, si ne mangaia pielea ca o matase verde. Soarele ne usca apa de pe trupurile fierbinti pe care le pigmenta apoi in nuante aramii. Berea rece vanduta de comercianti la dozatoare ne alunga moleseala si ne racorea. Iar serile erau momentele ideale pentru plimbari pe plaja si dans ... mult dans. Am colindat in prima seara plaja intreaga pentru a gasi un club pe gustul nostru, pe care l-am aflat abia in seara premergatoare plecarii noastre. In acea perioada incepuse invazia manelelor si greu mai gaseau un loc in care puteai asculta si dansa pe genuri de muzica deja consacrate.
Venise deja ultima seara pe care noi o mai aveam de petrecut la malul marii si eu imi doream foarte mult ca aceasta sa fie una deosebita; imi doream foarte mult sa dansez, dar nu oricum, ci asa cum o poti face doar atunci cand esti singur in fata oglinzii, fara constrangerile date de ochii vreunui cunoscut. Dansul mi-a oferit mereu senzatia de bine, de libertate, de plutire ... Daca m-as fi nascut intr-o altfel de societate, poate acum as fi fost dansatoare, dar nu ma plang; poate ca astfel apreciez mai mult placerea oferita de dans. In acea seara, fratele si prietena sa n-au avut chef sa iasa; isi doreau sa petreaca acea noapte impreuna, in intimitate. Dar n-am dezarmat. M-am imbracat, mi-am luat cativa banuti si-am plecat. Telefon mobil cred ca aveam, dar pe atunci era prea mare pentru a putea fi tinut lejer in buzunar.
Am ajuns la locatia pe care o descoperisem c-o seara inainte (o discoteca in aer liber cu muzica pe placul meu) si mi-am ales sa stau la o masa la care se afla un cuplu (asta pentru a nu da impresia ca sunt singura). Am cumparat o cola (pentru ca nu-mi place si din cauza asta puteam s-o tin mai mult timp pe masa) si dupa o scurta inspectie a interiorului, am identificat locul perfect unde aveam de gand sa dansez, precum si pe cel mai dragut barbat de-acolo, un brunet cu trup atletic si ochi caprui inchis (cel putin asa pareau in lumina aceea slaba).
M-am ridicat de la masa dupa cateva inghitituri de cola si m-am dus sa dansez langa un grup in care era o doamna mai in varsta (50 – 55 ani), care dansa din toata inima si parea sa se simta grozav de bine. Dupa 2-3 piese, am inceput si eu sa dansez exact asa cum imi placea; era grozav. Parca toata lumea era a mea si, din cand in cand, privirile mele se intersectau cu ale tanarului brunet pe care-l remarcasem de la sosirea mea acolo.
La un moment dat, dj-ul a pus la bataie o sticla de sampanie pentru cea mai buna dansatoare. In cursa au intrat doamna pe care-am pomenit-o mai sus si-o tanara de vreo 16-17 ani. S-au urcat pe mese si-au incercat sa danseze cat mai provocator, ajutandu-se si de bara cu care era dotata fiecare masa. Dj-ul punea atat piese de streaptease, cat si muzica latino. Tanara dansa bine, insa doamna nu se lasa deloc mai prejos, fiind incurajata de aproape toti cei prezenti acolo. Isi ondula trupul (destul de plinut, de altfel) in jurul barei de metal cu atata daruire si atat de prinsa de competitie, incat e de la sine inteles ca ea a fost castigatoarea. Cand dj-ul ne-a cerut sa votam castigatoarea, toate mainile s-au indreptat catre ea, fiind aplaudata de toata lumea.
Brunetul simpatic se pare ca era un cunoscut al acestei doamne, pentru ca, dupa cum mai tarziu am observat, stateau la aceeasi masa. Ma aflam acolo cam de-o ora – doua si aveam impresia ca si tanarul ma placea, cand apare deodata fratele meu. Venise sa se asigure ca totul e bine si eventual sa ma conduca la hotel, insa eu ma simteam prea bine pentru a da toata distractia pe camera inghesuita ce ma astepta. L-am trimis indarat, temandu-ma in secret ca brunetul sa nu-si fi pierdut interesul vazandu-ma vorbind cu un alt barbat, caci intr-adevar l-am surprins privind lung in directia noastra.
Dupa plecarea sa, am revenit pe ringul de dans si, nu dupa mult timp, dj-ul schimba ritmul alert al muzicii cu unul lent si il aud spunand ca urmeaza o dedicatie de la Marian pentru cea mai ... n-am reusit sa deslusesc continuarea, insa nu mai avea importanta pentru ca stiam deja ca e de la EL pentru mine; se-ndrepta zambind in directia in care ma aflam si pana sa realizez ce se intampla exact, ma aflam in bratele lui ce ma conduceau lejer pe ritmul lent al muzicii. I-am simtit rasuflarea calda in dreptul urechii si vocea calda care-mi spunea ca el e Marian si ca acea piesa era dedicatia lui pentru mine. Ii simteam trupul fierbinte lipit de-al meu si mana cu degetele rasfirate pe spate trezeau in mine simturi adormite, caci trecuse mai bine de-un an de zile de cand imi refuzazem apropierea oricarui barbat. Insa ranile din suflet se cicatrizasera si era timpul sa las invelisul de crisalida si sa scot la iveala aripile multicolore de fluture. Din cauza muzicii, ne auzeam cu dificultate asa ca dupa vreo jumatate de ora am parasit locatia pentru a ne plimba pe plaja.
Am vorbit despre noi, despre muzica, despre ceea ce ne place si ce nu ne place, despre imprejurarile care ne-au adus acolo in acea noapte si, cel mai important, ne-am sarutat si ne-am imbratisat mult mult mult ... Destinul ne scosese unul in calea celuilalt; aveam atatea lucruri in comun, atatea sa ne spunem si atat de putin timp ... Am baut impreuna cate-o bere, am impartit o saorma si am fumat impreuna un pachet de tigari. Boxele rasunau pana pe plaja, repetand profetic piesa celor de la Hi-Q, „Si mai vreau un minut”:
“si mai vreau un minut
doar atat nu mai mult
stiu ca maine vei pleca
si mai vreau un minut
doar atat, nu mai mult
vei pleca!!!!”
Cat adevar cuprindeau versurile acestui hit al celor trei membri ai trupei ... Maine urma sa plec si deci orice sansa de-a ne mai vedea era aproape nula.
Ne doream nebuneste si, ca un facut, in momentul in care am cazut de acord ca un prezervativ ne-ar scoate din impas (ca n-am fost in stare sa duc aventura pana la capat si sa accept sa ne iubim fara acest accesoriu), am constatat ca niciunul nu mai avea bani in buzunare, cunoscutii lui plecasera de mult si, in afara de cerul liber, alt loc in care sa ne iubim nu aveam, el stand in Techirghiol iar eu nu eram cazata singura in camera mica de hotel de-o stea.  La un moment dat, el a ales sa faca o baie in mare pentru a se racori. Se facuse dimineata deja, in jur de 4 sau 5 dimineata. Muzica se oprise in difuzoare, plaja era pustie si eram cam singurele suflete ce mai hoinareau la ora aceea. Tot ce ne doream era un pat in care sa stam imbratisati, insa nu aveam de unde sa-l luam. Am ajuns in fata hotelului la care eram cazata si, desi am vrut sa-l invit in camera pe care o ocupam impreuna cu fratele si prietena sa, am ezitat si ne-am despartit cu promisiunea de-a ne revedea peste cateva ore pe plaja, intr-un anume loc. Mi-a cerut numarul de telefon, dar, din nefericire, nu-l memorasem inca, pentru ca aveam telefon mobil de putin timp. Am mai petrecut cam o ora in fata hotelului vorbind, sarutandu-ne, strangandu-ne in brate. Ne-am despartit apoi, insa marturisesc ca mi-a parut rau ca nu l-am oprit.
Nu ne-am mai revazut dupa aceea. In acea zi, mai tarziu, ne-am urcat in tren si-am plecat spre casa, melancolici oarecum ca escapada noastra s-a terminat atat de repede. A ramas doar o amintire, o amintire draga, cu un iubit brunet minunat in bratele caruia m-am simtit senzational pentru o noapte, poate cea mai romantica noapte din noianul de amintiri ... 

marți, 4 ianuarie 2011

Revelion, revelion ...

Revelion ... Cate imagini grandioase starnea acest cuvant in mintea mea de copil ... Imi imaginam sali imense in care doamne, domnisoare si domni, imbracati elegant pluteau pe ritmurile muzicii. Decorurile erau uimitoare. Artificiile sclipeau aruncand vapai de lumini pe rochiile elegante ale doamnelor. Afara ningea si din departare se auzeau, parca din alta lume, glasuri de uratori.
In timp, imaginea aceasta mirifica legata de Revelion a suferit modificari, insa si-a pastrat acel farmec aparte, de noapte speciala in care granita dintre realitate si vis e atat de fragila, incat poti trece puntea dintre cele doua lumi fara a-ti da seama macar.
Anul acesta am decis sa petrecem ultima zi din an tot alaturi de cei dragi, in capitala Moldovei. Am plecat de dimineata, cu microbuzul, care abia a reusit sa se smulga din mijlocul vajnicilor uratori „bruni” ce-l inconjurasera. Acestia nu s-au dat plecati pana n-au fost platiti, desi nu-i invitase nimeni sa ure. Soferul le-a intins o hartie de 10 lei, nu inainte de a-i trimite sa ceara bani la Boc si la Udrea. A pornit masina si-a dat drumul la radio pe postul sau favorit, Trinitas. Am ascultat colinde, uraturi si evanghelia citita si interpretata; sotul, care nu prea e atras de cele bisericesti, simtea ca-i ies toate firele de par prin caciula. Urmand probabil exemplul lui Becali, sau poate dorind doar sa fie un bun crestin, soferul a „cules” aproape toti autostopistii de pe traseu, pe unii luandu-i fara niciun ban. Tocmai cand ma miram mai tare ca mai exista astfel de oameni, in fata microbuzului opreste o masina mica pentru a lua un autostopist. Soferul s-a enervat extrem de tare: a claxonat individul ce statea la ocazie sa urce la el in masina, insa acesta l-a ignorat; i-a taiat calea soferului ce luase autostopistul, mergand apoi pe mijlocul strazii, pentru a nu-i permite depasirea si privind in oglinda retrovizoare in timp ce injura printre dinti ... cam atat a tinut imaginea bunului samaritean.
Revelion ... Copacii erau gatiti cu beteala de promoroaca, brazii erau incarcati de zapada si orasul cochet sclipea prin mii de beculete. Ajunsi la destinatie, ne-am jucat putin cu pisoiul si cainii, dupa care am intrat in casa si-am inceput sa facem planuri pentru mai tarziu. S-a propus o efuziune de creatie: fiecare sa-si faca o masca, pentru a merge mai tarziu cu uratul. Ideea era sa plecam imediat dupa artificiile din centrul orasului, pentru a ajunge cat mai repede in satul parintilor si a-i lua prin surprindere.
Febra creatiei ne-a cuprins pe toti si-am dat frau liber imaginatiei. In curand eram inconjurati de bucati de material, ace, papiote de ata, capsator si foarfece. Pe la ora 21, totul era gata. Am facut curat, am mancat, ne-am aranjat si-am plecat in centrul orasului. Am dansat pana la miezul noptii dupa care am admirat un minunat spectacol de artificii ce s-a intins pe parcursul a 30 de minute. Am ciocnit paharele de sampanie si, tot in pasi de dans, ne-am indreptat spre masina pentru a porni spre sat.

Noaptea de Revelion ... Pe drum am intalnit cete de uratori, tineri ce petreceau pe terasa pensiunilor, in ciuda frigului patrunzator, dar si caprioare ce sareau sprintene de-a lungul soselei. Cumnata, inca prinsa de vraja creatiei, a compus un plugusor mai special. Am intrat pe ulita cu farurile stinse, pentru a nu starni cainii, insa acestia erau probabil prea obositi, pentru ca n-au dat niciun semn ca ne-ar fi simtit. Pe varful picioarelor, am intrat in curte si cu mastile pe fata am inceput sa spunem urarile din plugusorul proaspat compus. Recunosc, ca n-a iesit prea grozav. Doi uram, doi bateau in sticle de plastic si radeau iar al cincilea pandea reactiile celor din casa care intarziau sa apara. Cu tot zgomotul facut, n-a aparut nimeni din casa. Am inceput sa ne intrebam daca nu cumva or fi plecati si cei pacaliti vom fi chiar noi. Dupa o perioada de asteptare destul de lunga, numai ce auzim ca se deschide usa si iese taica-meu c-o bata lunga in mana si-l ia la fugareala pe barbatu-meu, ca fiind capul rautatilor, prefacandu-se ca nu ne cunoaste. Cioplise special bata respectiva, avand el o presimtire ca s-ar putea trezi cu noi.
Aveam planuri marete, sa mergem cu plugusorul si la alte rude, sa facem un gratar, insa oboseala ne-a invins si am decis sa ne odihnim vreo 2-3 ore, ceea ce am si facut. Pe la ora 10, gratarul era incins si barbatii adunati in jurul lui glumeau si pregateau carnea. Mama a facut o mamaliga uriasa, noi am pisat usturoi si cand carnea a fost gata preparata, ne-am strans in jurul mesei infruptandu-ne din mici, copanele, fleici de porc, carnat si peste. Ne-am simtit extrem de bine, ca de obicei. N-a fost un Revelion asa cum mi-l imaginam cand eram copil, insa as da oricand toaletele elegante si localurile cu pretentii pe momentele petrecute alaturi de familie.