Abia m-am despartit de valurile marii si deja tanjesc nebuneste dupa sarutarea lor... Iubesc enorm senzatia pe care mi-o inspira intinderea nesfarsita de apa, cu sclipirile ei aurii sub soarele diminetii ori cele rosiatice sub razele apusului de soare. Imi place gustul sarat care-mi ramane pe buze dupa ce ma racoresc inotand in apele ei sarate; imi plac scoicile cu feluritele lor forme si culori, meduzele lipicioase si mormolocii cat gamalia acului; imi place sa ma plimb seara pe ponton, sa privesc luna ce se scalda in unde si sa ascult cum valurile se izbesc de pietre; imi place forfota din statiuni si muzica care te indeamna la distractie pana in zori; imi place romantismul pe care mi-l inspira mereu marea si de care ajung sa ma imbolnavesc... uneori... Si mi-e dor... Mi-e dor de tine, straine, si de atingerea ta... Mi-e dor sa ne plimbam tinandu-ne de mana sau pe dupa mijloc, fara griji si fara planuri, pe strazile inguste, de parca tot ce conteaza e doar clipa prezenta care va ramane undeva inghetata, inchisa in cutia de amintiri, de unde va hrani sufletul in clipele grele... Mi-e dor sa ma tii in brate si sa ma invarti, sa simt ca ametesc si ca ma topesc toata in bratele tale... sa dansam... si corpul meu sa vibreze de apropierea trupui tau cald... sa ne privim si ochii sa spuna mai mult decat o pot face vorbele... sa ma saruti si nimic in jur sa nu mai conteze in afara de realitatea de necontestat a existentei tale... sa simt cum alunec usor spre locul in care ratiunea se pierde si tot ce ramane e dorinta de-a ne contopi trupurile in placere... o placere atat de intensa incat ajung aproape de pragul in care simt ca-mi pierd cunostiinta, ca mor si invii... mai puternica, mai frumoasa, mai pasionala, asa cum niciodata n-am banuit ca pot fi...
Si tu canti in timp ce ne plimbam... rasaritul e aproape si, de data asta, e echivalent cu trezirea din cel mai frumos vis avut vreodata...
Mi-e dor si doare...
