Ganduri...

Viata ne scoate in cale tot felul de oameni ce ne influenteaza intr-o masura mai mare sau mai mica cursul existentei si lasa amprente asupra personalitatii noastre. Ne intrebam de multe ori de ce a trebuit sa trecem prin anumite experiente neplacute, cu ce am gresit sau unde anume am gresit... De fapt, noi nu am gresit, ci doar am luat la momentul respectiv o decizie care atunci parea a fi buna.

Sursa: descarcarielectrice.blogspot.com

Si uneori intalnim persoane ce ne uimesc, oameni pe care nu ne-am fi asteptam sa-i cunoastem vreodata si, insinuos, rasare in minte intrebarea: De ce acum? Pana la urma, poate nimic nu-i intamplator pe lumea asta, poate ca orice intamplare are rostul sau, chiar daca noi nu-l vedem. Ori poate ne place doar sa ne amagim... insa, ce-ar fi lumea asta fara vise, fara sperante si fara zambete? Cum ar fi daca seara, cand am merge la culcare, nu am avea pentru ce sa zambim sau la ce visa? Pe cat de trista ar fi viata astfel, pe atat de exploziv de frumoasa poate deveni atunci cand intalnesti pe cineva atat de special incat sa realizezi cat de goala a fost existenta ta de pana atunci... si-n acest caz, desi esti constient de lucrul minunat care ti se intampla si pe care-l traiesti, totusi ti-e teama de fericirea pe care ti-o da plenitudinea sentimentului de iubire. Este o teama ce se iveste probabil din constientizarea faptului ca ai nevoie de celalalt, ca ai pierdut controlul asupra ta si ca pentru a te simti implinit e imperios necesara prezenta celuilalt in viata ta...

Dincolo de vis

Cu toții visăm... Luăm noaptea în pat, alături de noi griji, gânduri, speranțe și chipuri... Și-atât sunt de intense aceste lucruri ce ne preocupă, încât ne urmăresc uneori și-n vis... și dincolo de vis.

Și uneori visez, ca voi toți...  Un zâmbet, un sărut, vorbe tandre… o îmbrațișare caldă, o strângere de mână și-apoi… totul se topește în lumina zorilor. Întind mâna să prind clipa, să păstrez încă vie dulcea senzație de ireal… Nu reușesc, dar percepția atât de reală în lumea viselor încălzește sufletul în continuare. Mă ridic somnoroasă și îndepărtez ușor draperia de la fereastră și-n casă păstrunde prima rază de soare…

Bună dimineața!   

Despre relații

De câte ori nu vi s-a întâmplat să cunoașteți o persoană și să simțiți că alături de ea și-n brațele ei vă simțiți ca acasă? Că ați găsit ceea ce vă doreați? Însă după un început frumos – cum sunt, de altfel începuturile în aproape toate relațiile – descoperi încet-încet că celălalt nu e chiar așa cum părea la început, că nu aveți obiective comune și că, în linii mari, totul se reduce la a conviețui.

Discrepanța dintre felul de a fi al partenerului la început și modul în care se comportă ulterior în cadrul relației e dată de faptul că fiecare caută să-l impresioneze pe celălalt, să-i arate o față pe care crede că celălalt și-ar dori să o vadă la sine. Dar această aparență/mască (poate doar a unuia sau chiar a ambilor parteneri) cade după o perioadă, mai exact după ce protagoniștii au o oarecare certitudine în privința sentimentelor pe care le au unul pentru celălalt (sau cred că o au).

Sursa: www.babyboomercaretaker.com

Pentru ca o relație să reziste e necesar să existe un echilibru între ceea ce oferă și primește fiecare dintre cei doi. De multe ori, balanța se înclină mai mereu în favoarea unuia și atunci vina se împarte, căci unul e egoist și celălalt acceptă situația, sperând că se va schimba ceva în viitor. Ca să faci o relație să meargă trebuie să știi de la bun început ce așteptări ai de la iubitul tău, ce defecte i-ai putea tolera și dacă sunteți dispuși să faceți compromisuri; până la urmă la asta se rezumă... un lung șir de concesii care poate să vă mulțumească pe amândoi.

Lucrurile ar fi mult mai simple dacă oamenii ar renunța la dorința de a impresiona și s-ar prezenta exact așa cum sunt în viața de zi cu zi, cu calități și defecte, cu aspirații și fantezii. Comunicarea are, de asemenea, un rol esențial în trăinicia unui cuplu. Doar discutând despre problemele apărute și căutând împreună soluții, implicându-se în egală măsură, partenerii vor putea dezvolta o relație frumoasă, bazată pe dragoste, sinceritate și respect reciproc.

De altfel, și o viziune bună, optimistă, asupra lumii și asupra noastră, a vieții în general, atrage norocul și poate puțina magie de care avem nevoie pentru ca viețile noastre să nu ne pară la un moment dat serbede...

Mi-e dor...

Abia m-am despartit de valurile marii si deja tanjesc nebuneste dupa sarutarea lor... Iubesc enorm senzatia pe care mi-o inspira intinderea nesfarsita de apa, cu sclipirile ei aurii sub soarele diminetii ori cele rosiatice sub razele apusului de soare. Imi place gustul sarat care-mi ramane pe buze dupa ce ma racoresc inotand in apele ei sarate; imi plac scoicile cu feluritele lor forme si culori, meduzele lipicioase si mormolocii cat gamalia acului; imi place sa ma plimb seara pe ponton, sa privesc luna ce se scalda in unde si sa ascult cum valurile se izbesc de pietre; imi place forfota din statiuni si muzica care te indeamna la distractie pana in zori; imi place romantismul pe care mi-l inspira mereu marea si de care ajung sa ma imbolnavesc... uneori...

Si mi-e dor... Mi-e dor de tine, straine, si de atingerea ta... Mi-e dor sa ne plimbam tinandu-ne de mana sau pe dupa mijloc, fara griji si fara planuri, pe strazile inguste, de parca tot ce conteaza e doar clipa prezenta care va ramane undeva inghetata, inchisa in cutia de amintiri, de unde va hrani sufletul in clipele grele... Mi-e dor sa ma tii in brate si sa ma invarti, sa simt ca ametesc si ca ma topesc toata in bratele tale... sa dansam... si corpul meu sa vibreze de apropierea trupui tau cald... sa ne privim si ochii sa spuna mai mult decat o pot face vorbele...  sa ma saruti si nimic in jur sa nu mai conteze in afara de realitatea de necontestat a existentei tale... sa simt cum alunec usor spre locul in care ratiunea se pierde si tot ce ramane e dorinta de-a ne contopi trupurile in placere... o placere atat de intensa incat ajung aproape de pragul in care simt ca-mi pierd cunostiinta, ca mor si invii... mai puternica, mai frumoasa, mai pasionala, asa cum niciodata n-am banuit ca pot fi...

Si tu canti in timp ce ne plimbam... rasaritul e aproape si, de data asta, e echivalent cu trezirea din cel mai frumos vis avut vreodata... 

Mi-e dor si doare...

     Formatia "PRICHINDEII SALTARETI", pregatita de doamna educatoare Iordache Paraschiva, a ocupat si anul acesta locul I la concursurile locale din Barlad si Vaslui - "Ritmurile tineretii".

Formatia "MUGURASII", gradinita Ivesti

         Prescolarii - grupa pregatitoare, pregatiti de doamna educatoare Iordache Paraschiva, au participat la concursul "Ritmurile tineretii", atat cel din Barlad cat si cel din Vaslui, ambele organizate in luna mai a acestui an, la care au obtinut un binemeritat loc I.

Ghiță și colții săi